Mutam cafeaua de pe masă căutând să scap de un ospiciu al ordinii. O ordine care m-ar face treaz, m-ar opri din rumegatul îndelung al redescoperirii tale. În haos te îmbrățișez cu degustările mele. Cafeaua rece e îndestulătoare. Acum, fiorul ei crud îmi trece prin ființă cu o cerneală ce ronțăie din mine și mă ascute, asemeni unor zile reci, binemeritate de vară caldă, atât de caldă, că până și un căscat se rumenește la soare, un zeu neîmblânzit pe carnea ta ce mă joacă în mirosuri de copt ale pielii tale. Și parcă cuvintele, ce le sorb cu cafeaua mutată cu neastâmpăr copilăresc pe măsuță, prin cameră, prin vreun colț rebântuit al camerei, îmi șoptesc să nu te leg de vreo amintire anume, să nu te pierd dezlănțuit de rațiune pe undeva, pe unde n-am să mai fiu pe viitor.
În amintirile mele ce curg odată cu cafeaua îngurgitată poetic de pe măsuța ce-mi trezește amintiri calde de cum te sorbeam din ochi. Acum sorb și amintirile când lângă tine îmi șoptești să nu fug pe vreo orbită, prădat iar de o imaginație fără oprire. Sunt melancolic de tine cu tine de față și asta pare să nu te supere deloc. Îți doar trezește un duet ce demult se juca în tine. Și simultaneitatea spontană născută din neastâmpăr îți șoptea că nu pot fi coincidențe sufletești în sufletele ascuțite de viață.
Cafeaua rece îmi este o muză fiartă în așteptare
Doar o nebunie de text se poate așterne peste o nebănuită așteptare care nu se lasă cucerită de prezent. Cafeaua rece îmi demonstrează că nu mai trăiesc în așteptare, ci în prezentul unui fior de vară neprețuit. Și pare că mă joc cu cuvinte încifrate, tatuate pe buzele cafengiței părăsite de zațul ronțăitor ce îndeamnă mintea să viseze. Îmi ronțăi ființa în timp ce te cuibărești lângă mine.
De la o măsuță, am ajuns la tine. De la o ceașcă, te torn în cercul meu ce plesnește din foame de spațiu. De la fiară, ajung la tine. De la o carte, tresar în amintirea ta brusc, interpretând un rol de binefacere comună, noi doi îmbrățișând o herghelie de sentimente, bine dospite, ce rodesc până și în textul pasiunii nu doar în buza ei.
Cafeaua rece îmi este o muză fiartă în așteptare. Un timp nedefinit, căci nu pot număra timpul în care mi-ai lipsit cum nu pot număra timpul în care îmi ești.
Nu mai știu exact dacă sunt cafegiu că te ador sau te ador că sunt cafegiu… Am uitat și de Shakespeare când spun asta, crede-mă. Știu că tu ai să zici: „Nici nu mi-a trecut prin minte!”.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
