Niciodată nu m-au impresionat bărbaţii care fac cadouri scumpe chiar de la început, când nici măcar nu te cunosc prea bine. Ăsta este un semn clar că urmăresc un obiectiv de scurtă durată, pe care vor să-l atingă cât se poate de repede, pentru ca imediat după să dezvolte brusc o amnezie de toată frumuseţea. Cu alte cuvinte, ei îşi cumpără timpul petrecut de alături de o femeie.
Am o prietenă care, aflată într-o situaţie similară, a făcut un scandal memorabil… şi asta pentru că, deşi a avut de la început anumite suspiciuni, a preferat să închidă ochii şi să-şi ignore intuiţia… Mare greşeală, după cum avea să constate singură destul de repede.
Îl cunoscuse pe acest Don Juan de cafenea cu vreo două luni înainte de nuntă. Evident că nu-i dăduse prea mare importanţă la început – era prietenul unui prieten. Iar asta se pare că l-a întărâtat pe amicul cuceritor. Şi deşi nu părea să fie deosebit de stabil financiar (ulterior avea ea să dezlege misterul – era fiul unui afacerist cunoscut), a început să-i facă o curte asiduă, ignorând iminenţa importantului eveniment din viaţa ei. Şi a început să o copleşească, netam-nesam, cu cadouri – unele deloc de neglijat, dar, mai ales, cu atenţie. Enorm de multă atenţie. Iar asta este capcana în care femeile pică cel mai uşor… Deşi ea nu l-a încurajat deloc, deşi i-a arătat ce fel de bijuterii preferă, ba, mai mult, i-a arătat şi că ăsta este magazinul ei favorit, el s-a tot încăpăţânat să-i cumpere mereu altceva, ostentativ… cu alte cuvinte, nu conta ce-şi dorea şi ce-i plăcea ei, ci numai scopul lui. Care, până la urmă, că aşa e firea femeii, slăbă, a început să fie tot mai aproape, tot mai uşor de atins. Mă rog, cert este că, până la urmă, cum-necum, a reuşit s-o convingă. În plus, ea avea în jur un cor de bruiaj – prietenele ei, toate leşinate de invidie pe norocul care dăduse peste ea. Iar ea tot mai făcea fiţe?
– Un bărbat ca ăsta nu mai găseşti tu în veci, fată dragă, îi spunea şi maică-sa, mai oarbă ca toate.
– Bine, mamă, dar mă mărit în două luni!
– Păi, mărită-te, nu zic nu, numai fă-o cu cine trebuie…
Şi uite aşa, rupe ea şi logodnă şi tot, anulează nunta, se bălăcăreşte sănătos cu familia ex-viitorului mire pentru nişte cheltuieli imposibil de recuperat, dar este, în sfârşit, liberă să-şi urmeze noul ales. Şi l-a urmat. Preţ de-o lună.
După care, situaţia a început să se schimbe la faţă. Odată în posesia şi în patul lui, izvorul de atenţie şi interes a secat brusc, iar întâlnirile lor s-au cam rărit, el devenind peste noapte din ce în ce mai ocupat, din ce în ce mai rece. Iar ea, din ce în ce mai trezită la realitate.
Aşa că, după ce a înţeles că el deja curtează altă femeie, cu ajutorul prietenului comun – care se simţea oarecum vinovat că, fără să vrea, contribuise la stricarea unei viitoare familii – a trântit într-o plasă toate cadourile de la el – inclusiv sticlele de şampanie rămase pe jumătate nebăute şi pe care ea nu se îndurase să le atingă – şi, fără să-i pese de nimic, a dat buzna peste iubitul ei, aflat la o întâlnire amoroasă într-un luxos restaurant. Ce a urmat, a fost subiect de discuţie pentru chelneri şi clienţi mult timp de atunci înainte. Ajunsă la masa lor, le-a dat bună seara şi le-a urat poftă bună, apoi şi-a întrebat rivala dacă poate să vorbească cu iubitul ei şi până să apuce acesta, buimac, să-i răspundă ceva, ea i-a răsturnat în faţă, peste castronelul de consomé, tot generosul conţinut al scaoşei, după care i s-a adresat politicoasă femeii rămase cu ochii măriţi şi cu gura deschisă de groază că poate să le considere ale ei, cu condiţia să predea şi ea, în curând, ştafeta următoarei, ca să-l scutească astfel pe tăticul beizadelei de alte cheltuieli inutile. Iar înainte să-şi facă ieşirea triumfală, s-a mai întors încă o dată spre el şi, băgându-i sub nas, foarte aproape de ochi, mâna pe care purta o brăţară ca astea, i-a spus:
– Ai înţeles greşit, prinţişorule, niciodată nu am fost de vânzare. O vezi? Asta îmi este de ajuns. Am primit-o din suflet, nu din interes. Dar am greşit, căci m-am lăsat păcălită de clovneriile tale. O voi purta toată viaţa, cu bucurie şi durere, să-mi aduc aminte de lecţia asta.
Ea este singură şi acum, deşi logodnicul ei a încercat la un moment dat să reia relaţia, dispus fiind s-o ierte. Însă ea nu a putut să se ierte. Nu încă…
Şi da, brăţara fusese cadou de la el…
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Poate că nu vei fi primul, ultimul sau unicul ei bărbat
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
