Există, bineînțeles, și speranță în lume. Și ea vine, ca de fiecare dată, de la cei tineri.
Între atâtea vești proaste care ne parvin în fiecare zi din Ucraina, s-a strecurat și această întâmplare dătătoare de speranță: recent, un fotograf, Stansilav Senyk, a imortalizat (verbul nu este prea puternic aici) absolvenți de liceu din Ucraina, printre ruine, printre cicatricile dezgustătoare ale războiului.
Agresiunea imperialistă a Rusiei lui Putin, odioasă, condamnabilă și inumană, combinație de clasic război colonial, lăcomie fără margini și țicneală istorică, a distrus atâtea vieți, dar n-a putut nicidecum să învingă viața. Niciun război, de altfel, nu poate. Căci în istoria oamenilor pe pământ n-a trecut nicio zi în care să nu fie război undeva pe greu încercata planetă albastră. Și viața, iată, nu s-a oprit.
Pe de o parte, viața printre oameni este, de atâtea ori, un coșmar. E știut de zeci de ani că la fiecare câteva secunde un copil moare de foame în lume și noi continuăm să ne pretindem “civilizați”. Secunde. Copil. Moarte. Foame.
Nu suntem civilizați, suntem aceiași barbari dintotdeauna, căci răul ne locuiește, la fel cum ne locuiește și posibilitatea binelui. Oamenii lasă umbre, trecerea lor prin existență este marcată de crime, sânge, nedreptate și nepăsare. Eșecul umanității, aflată poate în ceasul unsprezece și jumătate, este tulburător. Atâtea secole și atâtea lecții din care nu s-a învățat, în fond, mai nimic.
Pe de altă parte, viața, așa cum arată acești tineri, viața, blestemata și binecuvântata viață, continuă. Tinerii vor fi tineri și printre ruine, atâția vor trăi și vor avea fii și fiice. Viața continuă. Viața a învins și războaiele mondiale, și bombele atomice, și gulagurile din Uniunea Sovietică și lagărele din China și realitățile nefericite din lumea capitalului, care există și ele, oricât am împărți noi lumea în alb și negru.
E multă poezie, e multă durere, dar e și foarte multă frumusețe în fotografiile acestor tineri pentru care viața ar trebui să fie, la vârsta aceasta, un evantai de posibilități infinite și nu e, fiindcă au moștenit o istorie greșită.
Dacă există vreo șansă ca lumea să fie, în sfârșit, îndurabilă, șansa aceasta țâșnete din copii și tineri. Ei au puterea să facă lumea un pic mai bună. Nimic nu poate zdrobi iluziile. Dragostea e mereu o posibilitate. Și, până la urmă, Rusia va pierde, căci nu va putea să cucerească inimile. Toate acestea le văd în aceste fotografii.
Pe Andrei îl găsiți cu totul aici.
Și tu poți scrie pe Catchy!🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Nu spune! Nu spune ce gândești, ce faci, ce simți! (reminiscențele comunismului)
De ce și-ar face cineva implant de păr – convingeri, pe bune!
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
