Aveam 13 ani. Şi eu, şi tata eram divorţaţi. Împărţeam masa de la bucătărie şi o cafea cu lapte. El fuma. Nu ştia încă că mai pufăiam şi eu, când îşi uita ţigările acasă. Stăteam la bia, bunică-mea, care se îngrijea de sufletele noastre. Pe moment era la biserică, unde cerea şi ceva minte pentru noi. Scăpasem de mers direct în audienţă, la Şeful, pentru că puteam fi lăsată acasă, în grija unui adult responsabil (hahaha!!!) – tata. De fapt, era zi de meci, pe la 10:00 luam drumul stadionului. Eram un fel de mascotă, dacă dădea gol echipa oraşului, vreun tătic vesel, cu copii încă de cărucior, băga fericit mâna în buzunar: „Ia doi lei, să ai de-o îngheţată”. Tata era şi el fericit, împreună făceam economie. Bunică-mii nu-i spuneam, ne-ar fi confiscat toţi banii şi ar fi dat de ei acatiste. Tata era în dispoziţia aia filosofică, specifică celor fără vreo întâlnire amoroasă în weekend, refuzat la marginea sâmbetei de una căreia nu-i mai pleca soţul în delegaţie. În momentele acelea, de adânci simţăminte la masculin, îmi făcea educaţie morală, decretată şi de partid (comunist pe atunci), pentru cupluri sănătoase, cu carnet şi cotizaţie, de mai târziu.
– Niciodată să nu faci mişto de un bărbat, mai ales când şi-a ieşit un pic din mână! Chiar dacă nu e bun nici de zeama gâştii la pat, eliberează-l de stres, fără să spui nimănui.
Aici şi-a dus degetul la buze, de parcă ne asculta şi bunică-meu, de pe lumea cealaltă.
Am încuviinţat în tăcere, voiam să merg la meci, nu la psihiatru. Chiar dacă abia un lăstar, un fir mai firav de înţelepciune, prematură, m-a dus până la dulap de unde am scos sticla de coniac, dosită strategic, a bunică-mii. I-am pus de două degete, într-un pahar. Eram un copil iresponsabil, gata să aibă grijă de părinţi.
– Nu pot să beau, mergem cu maşina.
– Lasă, luăm autobuzul, după meci putem rămâne la o bere cu băieţii.
– Dacă află bunică-ta, dorm pe casa scării.
– Nu mai ai nicio prietenă de rezervă? Mă gândeam să-ţi mai torn un pahar, dar mi-e frică că nu ai să mai poţi ţine corect scorul.
– Bine, bine, spunem că era aglomeraţie în staţia de autobuz şi ne-am răcorit de nevoie. O bere înţelege şi ea.
– Vezi, deja ai început să gândeşti logic. N-ai vrea să-mi faci un rezumat la biologie? Profesoara nici nu-mi citeşte temele, are deja pe cineva căruia să-i dea 10, aşa că îmi strică media, cu indulgenţă, cu 9.
– Hei, te obrăzniceşti! Ştii că nu mi-a plăcut şcoala. Învăţătura ţi-a rămas, neprihănită, ţie.
– Mulţumesc, ce să zic! Bănuiesc că ai luat tu tot norocul şi n-o să găsesc nici măcar un băiat bun. Ştii, Todi, băiatul ăla de care-ţi povesteam, se ţine de mână cu alta. Nici lui nu am voie să-i spun că nu se pricepe?
– Păi, dacă nici nu te-a ţinut de mână, cum poţi să spui aşa ceva?!
– Bia mi-a zis că asta merită, unde mai găseşte el atâta adoraţie ca în ochii mei? A zis şi ‘de proastă’, dar numai în şoaptă.
– Tu ai auzit măcar un cuvânt din ce-a zis tata??? Las-o pe bunică-ta, ea are idei învechite. Aşa poţi distruge viaţa unui bărbat, îi creezi complexe, se blegeşte încrederea în el. Şi apoi, când o să vrei să te măriţi, nici nu o să ai de unde alege.
– Nu-mi rămâne decât să-i dau la copiat, la lucrare, nişte rezolvări greşite de probleme, să rămână corigent.
– Bravo! Vezi, dacă îţi pui un pic mintea la contribuţie, se poate! Aşa să faci! Cum să se eschiveze golanul să scoată la plimbare aşa o fată?! Fata lui băiat deştept!
Şi iacătă-mă aici, fumând o ţigară, cu ochii pe tavan, iar el, sofisticat, întinzându-se după paharul cu bere.
– A fost de Oscar, nu-i aşa?
Unde eşti tu Oscar Wilde, să-i dai cu Dorian Gray peste ochi!
De undeva, de departe, tata îmi face semn cu degetul lipit de buze. Iar bântuie bunică-meu prin cameră.
– A fost superb, zic şi mă gândesc: „ce-au făcut, dom’le, guvernanţii cu banii de autostrăzi???”
Pe Liliana o găsiţi aici.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Ziua în care am divorțat de mama
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
