“Sorbind din paharul de plastic cu vinul cel sec și aspru al Argentinei, îmi dau seamă, profetic, că toate hărțile sunt vii, că oamenii sunt mai importanți ca râurile și mai greu de cucerit că vârfurile, că toată colecția de artă a Muzeului de pe Avenida Libertador nu face doi bani dacă nu ai ajuns, într-o seară de decembrie, fierbinte, pe o terasă pictată, dintr-o mahala puturoasă. Oamenii sunt destinațiile și eu acum tocmai am rescris harta Buenos Airesului, fixând atracții fără egal și recorduri neștiute.” Asta am scris în America dezgolită de la brâu în jos, la o pagină oarecare.
Călătoresc mult. Cu totul, dacă e să adun, sunt patru luni pe an plecată din țară. Și cînd o fac evit hotelurile. Sunt confortabile, e drept, au TV și săpunele mititele cu miros de lămâie. Dar, din 2011, sunt fan declarat airbnb. Cine? Airbnb. Compania anului 2014. Bazată pe principiile simple și democratice ale lui sharing economy, airbnb îți permite să înțelegi mai bine cu ce se mănâncă locul în care călătorești.
Locuiești, de cele mai multe ori, în casă cu gazdele tale, oameni gata să împartă cu ține micul dejun, șamponul și informații despre cârciumile unde au dim-sum- ul cel mai bun.
De la un cuplu de homosexuali în Seul, la unul de artiști demenți în Valparaiso, de la o fostă chelnerița-actual IT-ista în Montevideo, la o salvamontistă profesoară de franceză din Islanda, am locuit în case curate sau colorate, cu pisici sau cu igrasie, cu oameni care și-au deschis ușile și pușculiță de informații și m-au ajutat să înțeleg adevăratul farmec al locului, nu versiunea de plastic pe care o servește turismul clasic. Astfel, am evitată capcanele ghidurilor, am mâncat în cele mai bune locuri, am vizitat locuri neștiute de alții, am fost la petreceri la care turistul de hotel nu ajunge veci și, în final, mi-am făcut prieteni în 154 de colțuri de lume.
Visez din 2012 să îmi înrolez și eu casa în airbnb. Bucureștiul însă nu mi s-a părut locul cel mai bun să fac asta. De aceea m-am mutat la Brașov. Am luat un apartament fabulos dintr-un bloc construit în ’30 lîngă Poarta Schei și l-am decorat așa cum mi-ar plăcea mie să găsesc un loc atunci cînd călătoresc.
Am televizor, wifi, mașină de spălat cu uscător, bibliotecă bine stivuita în engleză, șamponele și săpunele, sucuri de fructe și cafea bună, am saltele din spumă și saltea de masaj pe care, sub mâinile partenerului meu, maseur specializat în shiatsu, îți poți reveni după o zi grea.
Dar cel mai important, știu tot ce mișcă în Brașov și în jurul Brașovului, la ce restaurant să mănânci și unde este kurtos kalacs-ul cel mai bun, unde e barul cu cea mai bună muzică și unde e cel cu cea mai bună cafea, care e cel mai frumos loc de panoramă a orașului și cînd să mergi la Sergiana fără să trebuiască să stai la coadă.
Împreună cu partenerul meu, putem să vă arătăm nu numai orașul, ci și să va facem tururi la bisericile săsești fortificate, cetatea Râșnov sau castelele Bran, rezervația de urși de la Zărnești sau fostele hale de la uzină Steagu Roșu.
Cam asta ar fi. Suntem pe airbnb aici. Avem și pagină pe Facebook aici. Între timp ne-a venit și kilimul afgan și ne-au ieșit mugurașii de coriandru. Așa că o să încărcăm un alt set de poze.
Aaaa. Și mai am 4 volume de ”America dezgolită de la brâu în jos” pe care pot să le ofer, cu dedicație, primilor patru călători care ne intră în casă. 🙂
Citiţi şi
Oamenii vor să fie fericiţi, dar…
Zavaidoc: iubire și muzică în anul 1923. Un roman insolit, semnat de Doina Ruști
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
