Cică EU, ca BĂRBAT, nu trebuie să mă BAG în treburile care țin de creșterea copilului, pentru că, BĂRBAT fiind, implicarea mea este una marginală, deci neimportantă, deci cu păreri sau opinii care valorează foarte puțin. Asta nu o înțeleg. Ce ar trebui să facă un tată ca părerea lui, experiența lui, să fie relevantă, demnă de luat în seamă?
ÃŽmi pare că… dacă nu eÈ™ti femeie/mamă, tu ca tată/bărbat nu ai dreptate sau nu È™tii care este “varianta corectă de creÈ™tere a copilului”. Nu vreau să intru într-un nou “conflict”, doar că mi-ar plăcea să fie mai multă înÈ›elegere, un soi de nu da cu piatra până nu discuÈ›i, până nu afli ce este de aflat. Cineva îmi spunea că nu ar trebui să îmi pun atâtea probleme, doar că, nu cred că putem progresa, dacă purtăm un dialog al surzilor cu muÈ›ii, din care nu are nimeni de câștigat. E drept că există È™i excepÈ›ii, lucru minunat, care îmi dă speranÈ›e că o balanță poate exista. 🙂
Am câteodată parte de o situaÈ›ie ciudată – ies cu fiica mea în parcul din spatele blocului È™i, pentru că sunt văzut des cu ea, nu sunt admonestat pentru cum o cresc (chestiuni legate de îmbrăcăminte, mâncare sau jucării), dar dacă merg în alt parc… bunicile È™i/sau mamele mă privesc tare dojenitor, dacă am alte opÈ›iuni.
Oare pentru că bărbaÈ›ii sunt aÈ™a dornici să conducă totul, femeile doresc ca acest ‘domeniu’ să le aparÈ›ină? Oare genul ăsta de comportament este pur românesc?
Pun atâtea întrebări pentru că nu înțeleg de ce un lucru care ar putea reprezenta o colaborare normală, un schimb de experiență, ajunge să pară o competiție sau o castă indiană, un club exclusivist, unde calitatea de membru o dobândești doar prin naștere sau mai știu eu în ce condiții?
Cunosc tați care sunt mai dedicați copilului lor decât multe femei, cunosc tați care și-au crescut singuri copilul, cunosc tați care nu au au avut parte de ajutorul unei femei în creșterea copilului și îi cunosc și pe copii acestor tați. Și au de ce să fie mândri! Pe ei cum îi tratăm? Unde îi plasăm? Au voie să își dea cu părerea, sunt doar excepții de la o regulă?
Ce mi-a venit să întreb atâtea? Pentru că am fost certat când am spus că am o problemă cu mamele care renunţă prea repede la alăptat în favoarea biberonului.
Citiţi şi
Fata de zăpadă (poveste de dragoste cu final fericit)
5 jocuri de iarnă pentru copii benefice și pentru adulți
Nu spune! Nu spune ce gândești, ce faci, ce simți! (reminiscențele comunismului)
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
