Maternity Dirty Talks
Sunt o femeie gravidă. Nu sunt nici „burtică”, nici „graviduță” și, în niciun caz, nu m-aș precipita să mă văd deja „mămică”. Însă mamele doxă-n mămicie – cuvântul e moșit de ele, fiind un domeniu de expertiză de trecut în CV-uri și de așezat solemn pe cărți de vizită – încearcă să mă convingă că asta sunt. O burtică, deci. O ciudățenie pentru mine, o femeie educată să creadă că e minte și spirit. Și care și-a imaginat că va rămâne minte-spirit chiar și când burta ei devine spațiu locativ pentru o altă minte-spirit. Am greșit, deci.
Sunt o femeie gravidă și încerc să supraviețuiesc lucid, cu un rest de umor și, sper, rezonabilitate, sarcinii. Încerc să mă bucur de ce trăiesc, dar sunt bombardată de mamele eroine ale online-ului și offline-ului care reușesc cu un zel ieșit din comun să terorizeze, intimideze, fragilizeze. Pornite într-o cursă a înarmării, supermoms ale online-ului românesc știu cel mai bine, uneori mai bine decât orice medic, moașă, doulă, ce trebuie să faci în timpul sarcinii și după. Îți explică inclusiv cum stă treaba cu trisomiile 21, 13, cu amniocenteza. Dacă medicul ginecolog se îndoiește, deci există, mamele online-ului românesc nu au dubii. Au informații certe, precise, complete. Știu despre translucența nucală la fel de mult ca despre proprietățile toast-ului cu avocado, acest aliment fetiș al mamelor, consumat în mod cert și de bunicile și străbunicile noastre când erau gravide. Altfel, noi nu am fi existat, se înțelege. Dacă te pune masochismul să spui că ai mâncat un burger, vreo omletă sau vreo ciorbă dreasă bine, să te aștepți direct la lapidare în piața publică. Cu mâinile ridicate și venele tâmplelor pulsând, cu privirea sticloasă de ofițer SS, aceste mame de carieră vor arunca spre tine cu avocado și quinoa. Crede-mă, te vei gândi de câteva ori înainte să mănânci un burger. Despre cartofi prăjiți nici nu îndrăznesc să pomenesc, nu pot trăi nici eu chiar atât de periculos! Nemaivorbind despre vopsitul părulul, mersul la bazin, schiatul, mersul la sală ca înainte, despre toate astea, într-un va urma.
Sunt o femeie gravidă și mi-am propus să percep sarcina ca o stare fiziologică. E drept că îmi e ușor pentru că până acum nu e o sarcină complicată și ce voi scrie aici nu se adresează gravidelor care suferă de disgravidie severă sau au sarcini problematice. Dar îmi e greu să fiu firească de fiecare dată când mamele eroine scriu sau povestesc, mă invită la evenimente pe Facebook sau aiurea, calificându-mă drept „burtică”. Copilul meu are o mamă, fie ea în devenire, novice, ageamie, dar dispusă să învețe să fie mamă și să crească alături de el. Copilul meu nu are o „burtică”, alta decât cea proprie. Aș scrie acestor doamne că a discuta despre burtici e o obiectualizare a femeii, o reducere, dar mi-e teamă că mă vor acuza de prețiozități intelectuale. Le-aș spune și că sunt cei mai mari misogini existenți, ce diferență e între ele, care reduc femeile gravide la burtici față de cei mai lugubri sexiști care percep femeile drept vagine și atât? Sau piz*e, ca să intrăm în zona complet liberă a limbajului. Desigur, am prea puțin timp și resurse intelectuale să scriu asta fiecăreia dintre ele. Le-aș mai spune și că nu sunt o graviduță pentru că nimeni nu are dreptul să mă infantilizeze. A diminutiva înseamnă a micșora, a relativiza, a goli până la urmă de profunzime o experiență, iar cea a maternității este, spun tot ele, cea mai frumoasă și înălțătoare din câte există. Or aici e hiba: ori e major, important, semnificativ ce trăim ori suntem niște biete „graviduțe”? Cu piureiașul și biscuițeii nu am nicio problemă lingvistică, să știți.
Citește și Ești pregătit/ă să ai un copil? (vei râde cu lacrimi)
Sunt o femeie gravidă. Nu sunt nici prima, nici ultima. Nu vreau să pornesc o luptă cu triburile de mame ale online-ului și offline-ului, unele dintre ele fac lucruri excepționale și merită admirația noastră, dar multe, enervant de multe, sâcâitor de multe, se poartă pur și simplu ca niște teroriști. Iar eu, de azi înainte, propun o strategie de combatere a terorismului acestor supermoms. Pentru binele colectiv, evident. Și pentru că, oricât de scandalos ar suna pentru urechile acestor femei, copilul meu are o mamă, nu o burtică. Le asigur că asta e valabil și pentru copiii lor.
Guest post by Mother To Be(e)
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Ziua în care am divorțat de mama
Sfaturile unei mame pentru fiul ei căsătorit
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
