Discreții bulgari și inteligentul lor branding cultural
Am fost la film cu prietenii la un club de cinema de cartier în Valencia, să vedem un film spaniol lansat în noiembrie și care acum se găsește pe platformele de film. Filmul Vasil e povestea unui imigrant bulgar din Valencia, care e om al străzii. Printr-o conjunctură verosimilă, Vasil este invitat de un arhitect pensionar să trăiasca la el în apartament, până își găsește un job și o locuință. E o poveste și despre solidaritate și putința legării de prietenii la adulți.
Vasil bulgarul este prezentat ca străinul excepțional și reprezentant al unui popor despre care nu știi nimic. Ce află personajele din film despre Vasil și Bulgaria lui natală află și spaniolul care vede filmul și care, în general, habar n-are de nimic despre Bulgaria sau orice altă țară din est. Vasil, pe lângă o minte brilianta – joacă șah și bridge la nivel profesionist, are mult bun simț, demnitate, discreție și umanitate. Prin film, spaniolul descoperă cu Bulgaria are un trecut feudal prestigios de luptă cu turcii și o exprimare artistică vizuală și muzicală a cărei frumusețe te jenează că n-ai știut de existența ei.
Filmul regizat de Avelina Prat a fost co-finanțat și de Centrul bulgar al cinematografiei. Bulgarii au primit cererea de finanțare, cum se face, și și-au dat seama că așa ceva merită finanțat. Că filmul e un vehicul extrem de persuasiv și că povestea bulgarului spusă de film pune poporul bulgar într-o lumină excelentă.
Sunt în jur de 120.000 de bulgari migranți în Spania. Românii sunt 700.000. Toți spaniolii care au văzut și vor vedea filmul Vasil vor gândi despre bulgari în termeni extrem de apreciativi. Statul bulgar prin finanțarea făcută a participat la o acțiune de branding cultural inteligentă care îi ajută pe migranții bulgari.
Am ieșit de la film, prietenii mei gata îndrăgostiți de bulgari – s-au organizat în efuziune planuri de excursii în Bulgaria, m-au asaltat cu întrebări. Le-am spus ce știam, destul de puține. Le-am spus despre bunul simț bulgăresc pe care eu l-am găsit de fiecare dată când am fost în Bulgaria. Și le-am mai spus că la sfârșitul anilor 90 și începutul anilor 2000, în București, unele dintre cele avangardiste propuneri vizuale veneau de la niște artiste bulgăroaice stabilite în București. Și că noi, românii, ne considerăm peste bulgari și nu știu de unde ni se trage asta, că doar nu totul ni se trage de la Ceaușescu.
Guest post by Ema Prisca
Și tu poți recomanda un film/spectacol/concert sau o carte care ți-a plăcut.
Trimite-ne recenzia pe adresa office@catchy.ro.
Citiţi şi
Țara în care nimeni nu s-a compromis
Festivalul de Film de la Cannes a generat 101 milioane de dolari pentru brandurile de lux
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
