Bufnița

Azi mi-am luat o ciorbă țărănească cu văcuță. Preparată după metoda grecească. Cu smântână și alte mirodenii. Ciorba era aproape rece și nu avea oțet. I-am pus oțet și s-a colorat într-un maro ciudat. Alb maroniu și alte mirodenii. Dar îi lipsea sarea. Am căutat solnița și am găsit-o ascunsă bine după o sticlă de ulei de o culoare gălbuie. Am turnat sarea și sarea a căzut cu solniță cu tot. Ciorba a devenit deodată de-un alb maroniu extrem de sărat și alte mirodenii. Am încercat marea cu degetul și am decis să-mi iau un șnițel. Conform Wikipedia, șnitelul provine din nemțescul „Schnitzel” și a apărut inițial în Transilvania și Bucovina pe vremea imperiului austro-ungar. Apoi s-a extins și în celalalte regiuni, inclusiv Pipera. 

Austria este o țară frumoasă, dar austriecii nu-s mereu ospitalieri. Nu cu mine. Săptămâna trecută, joi, am vrut să cumpăr acolo o bufniță. O remarcasem într-un magazin pe o străduță îngustă. Era o bufniță de un maro ciudat și un preț rezonabil. Am intrat fără să ciocănesc, am salutat și am cerut să văd bufnița. Vânzătoarea m-a privit ciudat și s-a făcut inițial că plouă. Nu ploua. Ninsese, dar se oprise. La insistențele mele, a reacționat într-o germană sâsâită. Am privit-o ciudat și i-am făcut semn că nu, nu înțelegeam germana sâsâita. Am căutat cuvântul „bufniță” pe net și i-am cerut bufnița în engleză  „I would like to see the owl, please”. Cuvântul bufniță în limbă engleză sună ca vântul. Vânzătoarea m-a privit acru și a dat din mâini că habar nu are ce vreau. Pentru că mă enervase situația, îmi pusesem în cap să obțin bufnița în pofida vânzătoarei. Am dat din mâini că bufnița e acolo, în vitrină. Cuvântul vitrină în engleză a stârnit o oarecare reacție. Un demers în sensul ușii. Bufnița era acolo de-un maroniu ciudat. Am zis s-o ating bine, să văd că ține. La drum, praf, și alte chestii. Vânzătoarea s-a așezat comod pe scaun și a continuat să facă. Nu știu cu precizie ce făcea, ceva ceva legat de telefon. Adâncită tare.

Era o bufnița mică, la un preț rezonabil și am zis c-o iau, dar aș vrea două. „Do you have another one like this?” Am simțit c-am trecut testul de engleză în momentul în care am simțit privirea cum mă sfâșie. Deranjam. Deranjam tare. Deranjam tare rău. Rău tare. În fine, cu cât mă străpungea mai tare, cu atât îmi doream a doua bufniță și mai tare. Am insistat cu semnele spre vitrină în engleză „The same?” Într-un final, a lăsat baltă telefonul și a făcut semn că nu. Că nu are „the same”. I-am spus că poate are alta, „a big one”, pentru că pe aia „the big one” o văzusem în vitrină lângă bufnița aia mică și cu preț rezonabil. Venind vorba de vitrină, vânzătoarea a devenit deodată de-un alb maroniu extrem de sărat și alte mirodenii și m-a străpuns și mai tare. Acru. Și cu cât mă străpungea mai tare, cu atât îmi doream bufnița aia mare și mai tare. Într-un final, am avut bufnița aia mare. Era o bufnița mare, de un maroniu ciudat și un preț corespunzător. Dublu si acru. 

În rest, totul e perfect de bine în Austria. Dacă vorbești germana, ai o șansă să nu te flituiasca șoferul când îl întrebi în engleză dacă e direcția bună. În engleză „direcția bună” sună ciudat și pare altă direcție. Șoferul are vreo 55 de ani si te lasă baltă că nu știe engleza. E problema ta că nu știi germana, ce contează că tu ești obligat să vorbești și engleza, și franceza, și chineza. Că cine s-o rupă în română? Cine? Poate un pic doar polițaiul acela care ți-a recunoscut accentul și te-a privit ușor ciudat că era ciudat să privești vitrine ziua în amiaza mare cu accentul ăla estic. Dar sigur ți s-a părut, că doar n-ai mutră de hoț și nici intenții de hoț. Poate doar accentul și un pic fobia accentului. Că-n Austria e totul perfect și foarte curat. Și foarte mulți turiști români.   

Azi mi-am luat o ciorbă țărănească cu văcuță. Preparată după metoda grecească. Cu smântână și alte mirodenii. Înainte să scap solnița, mi s-a făcut un chef teribil de Grecia.   

Pe Daniela o găsiți toată aici.

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.