Niciodată în mileniul al III-lea n-a fost prăpastia mai mare între ce ar fi putut fi Bucureștiul și ce este.
Bucureștiul sub Firea este un bâlci, o improvizație, un kitsch colosal, grotesc. Nici nu putea fi altfel cu un primar-navetist la Voluntari, unde locuiește într-o capelă ascunsă într-un submarin, un adevărat monument închinat prostului-gust, în care se țopăie pe Jerusalema doar pentru că dansul pinguinului a ieșit din modă.
După patru ani și jumătate de făcut fotografii, bilanțul e catastrofal și vizibil cu ochiul liber: clădiri reabilitate între ghilimele, trotuare care arată ca după bombardament. Am mai văzut așa trotuare doar la granița cu Siria aflată în război civil. O duhoare generală care vestește că apa caldă a devenit o amintire. Piste de bicicliști trastare la mișto, piste care trec prin clădiri care stau să cadă.
Peste tot adevăratul articol fundamental din constituția orașului: atenție, cade tencuiala! Peste tot o groaznică mizerie balcanică.
Niciodată în mileniul al III-lea Bucureștiul n-a fost mai murdar, mai jegos și mai plin de guriști care să cânte imnuri de slavă edilului.
Parcul Cișmigiu e îngropat în rahat de porumbei, becurile sunt chioare și paznicii au obezitate morbidă.
La parterul blocului unde ajung mai des decât aș vrea să locuiesc se strâng să stea degeaba și să mânânce șaorme vajnicii polițiști locali. Numărul acestora a crescut de la an la an, îți ia cinci minute să le ocolești gruparea.
Și în timp ce îi ocolești poți să audiezi odele de Cântarea Firii, cu care orașul este binecuvântat atât de des. Bun-venit înapoi în 1984.
Vine iarna și o să fie și mai frumos: n-o să fie căldură, dar la ce ne-ar folosi când avem o primăreasă atât de caldă?
Administrația capitalei României este, deci, o glumă proastă. Iar echipa cu care primăreasa vrea să câștige un nou mandat e atât de ilară încât și semnele de exclamare abdică rușinate.
Traficul e de Orientul Mijlociu, poluarea e de Copșa Mică, orașul e abandonat și își așteaptă resemnat cutremurul care îl va șterge de pe hartă. E adevărat, banii s-au cheltuit pe popime. O să ne alegem, deci, cu veșnica pomenire. Vrednici am fost.
Oamenii sunt cei mai importanți – nu obosește să ne anunțe primăreasa. Așa e, cu amendamentul că ultima dată când a avut Firea de a face cu un stadion de cetățeni liberi a fugit ca o curcă, mâncând pământul, fiindcă venise să o paraziteze pe Halep și a primit binemeritata hulă, amin.
Citiți și Noi cu cine votăm?
Pe Andrei îl găsiți cu totul aici.
Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Zavaidoc: iubire și muzică în anul 1923. Un roman insolit, semnat de Doina Ruști
București, centrul cărei lumi? Vedere din capitală
Cât de important e să-ți placă unde locuiești
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
