„Brunet, cu ochii verzi şi mai este şi educat… oare o fi vreo glumă?” îşi spunea ea în gând. Avea de câteva zile cont pe un site de matrimoniale şi, cum afară ploua şi era o după-amiază de vineri, se gândi să mai arunce un ochi acolo. Intra pe siteul acela când voia sa piardă vremea şi se plictisea… când aude deodată un sunet care o anunţa că are un mesaj. Era el, brunet, prezentabil, cu ochii verzi şi educat. Îi scrie timid un bună şi ea. Şi încep să se prezinte şi să discute. Ba despre divorţul lui, ba despre povestea ei şi, dintr-una în alta, ajung să facă schimb de numere de telefon şi să vorbească pe whatsapp.
„Ai fost binecuvântată cu o minune de fetiţă”, îi spuse el. Ea făcu ochii mari, trage aer în piept şi se gândi la vorbele lui. Divorţase de luni bune, era rănită, plânsă şi nu voia să mai audă de dragoste şi de relaţii… ba din contră, considera dragostea un demon care mereu îi dădea viaţa peste cap. Dacă acea relaţie care a fost, de fapt, căsnicie nu a mers… de ce alta ar merge? Se ridică de pe scaun, se uită în oglindă. Era cu părul vâlvoi şi naturală. Nemachiată şi cu două riduri la ochi. Se aşeză înapoi pe scaun şi îi trimite lui un mesaj pe whatsapp: dacă vin să ne vedem, vei fugi de mine. Arăt groaznic. El îi trimite un zâmbet ştrengăresc şi îi spune că şi ea va fugi, sigur de el.
Din glumă în glumă, din vorbă în vorbă, ajung să aibă sentimentul că se ştiu de o viaţă. Decid să se vadă la un ceai, el insistă să o ia de la birou şi să meargă împreună undeva.
Ceaiul cu iubire
„Am ajuns” îi spuse el. Ea de-abia cobora scările şi îl văzu… un el brunet, cu ochii verzi, înalt, prezentabil o aştepta pe ea în parcare. El o sărută pe obraz, ea îi răspunde timid. Se urcă în maşină şi caută un loc de stat la ceai. Ajung într-un local unde este mult prea zgomot şi decid să meargă altundeva. El este inspirat, intră într-o benzinărie. Acolo este linişte au şi ceai cald… pot discuta în linişte. Era totul prea brusc, era totul prea ireal. Amândoi se minunau în sinea lor de ceea ce trăiau, nu le venea să creadă! „Şi mai vrei să o iei de la capăt?” l-a întrebat ea pe el. I-a răspuns timid că da. Fără ca el să o vadă, ea îşi dă jos brăţara norocoasă de la mână şi îi spune „poftim, să te protejeze”. Ea, o fire credincioasă, avea acea brăţară de la una dintre mânăstirile ei de suflet şi simţi să o dea mai departe. El o luă, îi spuse mulţumesc şi o sărută iar pe obraz. La ceai, el nu mai dădu drumul brăţarei din mână, o ţinea strâns ca şi cum… nu ar fi vrut să se despartă de ea niciodată. O luă şi pe ea timid de mână.
Doamne, ce se întâmplă? Se uitau la ei. Doi oameni maturi care stăteau de vorbă lejer, cuvintele veneau lin, ba chiar se şi completau. Prea multe în comun… prea mult deodată… oare este real totul? Timpul trecu, iar seara veni. Trecuseră vreo şase ore de când se ştiau şi vreo patru de stat împreună. Parcă el făcea parte din viaţa ei de ceva timp şi invers. În maşină el îi spune :
– Parcă te-am luat acum de la serviciu şi mergem împreună acasă. Am sentimentul de normalitate, de ceva firesc. Şi zâmbi, în timp ce o ţinea strâns de mână.
La semafor o pupa din când în când. Cineva dintr-o maşină se uita la ei cum râdeau şi el o pupa. Totul părea a fi dintr-un film… filmul lor. Şi încep să vorbească diverse când el îi spune iar:
– Acum am încă un motiv să lupt: pe tine. Ba nu! Pe voi!
Ea rămâne mută şi cu privirea pierdută. Omul, clar, era un fel de înger apărut în viaţa ei dar… astea sunt sigur vorbe spuse în glumă! Nu îi venea ei să creadă nimic. Era totul prea frumos şi, totuşi, omul nu minţea cu absolut nimic…
O lasa la ea acasă. În faţa blocului o pupă şi îi spuse să aibă grijă de ea pentru că el nu vrea să o piardă. Ea urcă sus şi tot nu îi venea să creadă, dar ceea ce era un vis frumos era, de fapt, o realitate pe care o trăia. Mesajele pe telefon erau dovada vie, ceea ce simţea ea era ceva nou. Fluturi în stomac, gânduri de dragoste trimise spre el. Era clar că ea începuse o nouă etapă din viaţa ei.
Când Dumnezeu vrea, totul este posibil, îi spusese el mai devreme. Şi avea dreptate. Amândoi şi-au dat seama că se completau, aveau aceleaşi valori, vise şi dorinţe.
Dragostea adevărată vine atunci când nu te aştepţi. Cei doi protagonişti sunt, din ziua aceea, împreună şi, în curând, vor deveni o familie. Dragostea nu cade niciodată!
Guestpost by Ella Maria Mitran
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Oamenii vor să fie fericiţi, dar…
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
