Nu e nimic comercial în filmul acesta ciudat, în afară poate de apariţia lui Tim Roth, cât de comercială poate fi aceasta într-o lume normală.
Este un film în care se conduce pe partea stîngă a drumului, iar restul se petrece într-un rond cu case frumoase, atât de englezeşti încât ţi le doreşti numai pentru tine. Liniştite şi pierdute în marea de case roşii de acolo, de la ei.
Numai că în acel rond se întâmplă lucruri. Lucruri sordide, lucruri înălţătoare, lucruri pline de iubire sau de nerecunoştinţă. În acel rond locuiesc nebunia, preacurvia, boala gravă, adolescenţa pierdută şi cea în curs de păstrare.
Personajul principal este Skunk, o adolescentă diabetică jucată magistral de încă necunoscuta Eloise Laurence. Skunk este inocenţa, toleranţa, isteţimea şi lumina acelui loc. Vecinii ei sunt Rick, bolnavul mental, surorile S care acuză pe toată lumea de viol, Dillon, prietenul lui Skunk, Mike, profesorul de care ea este îndrăgostită în tăcere.
Tatăl e Tim Roth, iar împreună cu fratele ei, Jed, cei trei formează o familie în căutarea unei mame, în aparent echilibru şi relaxare.
Violenţa, minciuna, nedreptatea sunt percepute mai dureros de copila sensibilă. Skunk pare a fi un steguleţ firav care flutură cât poate pentru valorile care întruchipează binele. Din vara aceea orice puşti ar fi rămas cu ideea că uneori răul se întâmplă doar pentru a aduce binele, că oamenii nu sunt nici atât de buni, nici atât de răi pe cât vrem noi să ne imaginăm, că toate au sensul lor fără de sens, mai ales dacă înlănţuirea evenimentelor aduce salvarea dramatică.
Că viaţa te minte în faţă şi uneori nu ai ce să faci, decât să-i cazi în plasă şi să te rogi să mai ai o şansă.
Momentele din film grăiesc clar despre viaţă şi moarte, despre căldură şi distanţă, despre cât de cruzi sunt copiii şi ce preţ plătesc unii dintre ei pentru a nu fi ascultat sau pentru a fi fost prea încrezători.
Atingerea de magie vine din faptul că tatăl lui Skunk îi vede, într-un vis care i se tot repetă, viaţa trecută şi viitoare a fiicei sale. Un vis frumos, presărat cu clipe dramatice, dar şi cu transformarea adolescentei obişnuite într-o femeie remarcabilă. Să fie doar proiecţia unui părinte optimist şi iubitor sau ceea ce se va întâmpla cu Skunk într-adevăr?
Skunk învaţă devreme în viaţă că există teroare, că există moarte, că există gheaţă subţire şi drumuri întunecate şi înfundate. Povestea ei şi a cartierului este poate exagerată, se petrec multe acolo, şi mai toate rele. Nu vă spune ce parte a lunii învinge, pentru simplu motiv că nu prea ştiu. Scorul este cam egal, din păcate sau poate din fericire.
Vă recomand însă din toată inima acest film, complicat de alocuri şi aducător de lacrimi. Alegeţi-vă un personaj şi staţi cu el până la final. Puneţi pariuri dacă va ieşi bine sau nu. Vă garantez că veţi urmări genericul de final cu mai multe întrebări decât la început.
Eu iubesc acest film. Mi-aş dori să-l iubiţi şi voi.
Citiţi şi
Nu spune! Nu spune ce gândești, ce faci, ce simți! (reminiscențele comunismului)
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
