Vă mai amintiţi poate de articolul în care mă întrebam dacă iubesc bărbaţii femeile inteligente. Fireşte că n-am lămurit chestiunea, dar când am citit replica publică dată de Mary Beard, profesor de Clasice la Universitatea Cambridge, unui critic de televiziune de la tabloidul Sunday, balanţa s-a înclinat din nou spre “nu”.
Jurnalistul cu pricina a decretat: Too ugly for TV! Şi nu, nu se referea la romanii din seria Meet The Romans difuzată pe BBC2, ci chiar la autoarea filmelor documentare! Nu e greu de bănuit de ce a ales să comenteze, nu o dată, felul în care arată Mary Beard şi nu subiectul, dar grosolănia a fost taxată savuros de data aceasta sub titlul “Too ugly for TV? No, I’m too brainy for men who fear clever women”.
De ce savuros? Pentru că Mary nu a studiat grădinăritul, altfel foarte onorabilă meserie, ci limbile clasice şi ştie câte ceva despre răzbunare de la romani şi greci, dătător de fiori de pricepuţi la aşa ceva! Pedeapsa, inteligent ticluită, era devastatoare şi mereu pe măsura ofensei. Aşa încât vă imaginaţi că doamna nu s-a legat, la rândul ei, de felul în care arată atacatorul, ci planul ei arată cam aşa:
“În primul rând, aş dori să-l invit la Cambridge, să discutăm despre opiniile lui şi să-l rog să le argumenteze. E posibil ca aşa să înveţe de ce asemenea păreri nedelicate nu pot conduce la nimic mai mult. Apoi, în stil roman, l-aş forţa să se uite la fiecare dintre documentarele mele, de la început până la sfârşit, şi, pentru a mă asigura că o face cu toată atenţia, aş ruga-o pe Clare (n.red. prezentatoarea unei rubrici sportive de la BBC, altă ţintă a jignirilor lui Gill legate tot de felul în care arată) să-l supravegheze. Iar în timp ce Gill şade şi învaţă despre romani, cum tot el scrie şi cronica de restaurante, sunt convinsă că există un batalion de proprietari şi bucătari furioşi care s-ar oferi bucuroşi să-l îndoape cu toate felurile de mâncare cărora le-a găsit cusururi. Şi apoi, am vorbi despre romani, despre substanţa culturii lor, şi nu despre faptul că eu nu folosesc ruj. M-aş mira ca, în cazul în care am sta faţă în faţă, să poată relua insultele pe care le-a scris în ziar. Cumva, mă îndoiesc că ar avea curajul. Mi se cere de multe ori să fac recenzii de carte în ziare şi mi-am stabilit o regulă: nu scriu nimic critic din ceea ce nu aş fi dispusă să repet şi în faţa autorului – un principiu de bază a jurnalismului responsabil.”
Mi se pare cool, dar nu cred că Gill va păşi vreodată prin Cambridge. Nu s-a dus el la o facultate mai puţin cunoscută… (o mică răutate, dar care trebuia spusă ca să înţelegeţi mai bine cine e domnul insultător). Dacă vă este dor de o argumentaţie impecabilă scrisă alert şi cu umor, dar şi de un alt fel de a răspunde la o provocare ignobilă, citiţi textul lui Mary Beard. Câte dintre noi am fi făcut ca ea?
Marcel Proust a spus “Să lăsăm femeile frumoase bărbaţilor fără imaginaţie“. Poate e mai greu să accepţi sfaturi de la bărbatul care a avut o legătură foarte intensă şi de durată nu cu o femeie (alta decât mama), ci cu o prăjitură, dar îmi place. Acum, din cauza acestui AA Gill, îmi vine să schimb imaginaţia cu inteligenţa. Şi fără teamă că s-ar supăra frumoasele, pentru numai eu ştiu o armată de asemenea femei care pot băga în cofă bărbaţii şi cu inteligenţa lor. 🙂
Citiţi şi
Madonna: „Sunt propriul meu experiment. Sunt propria mea operă de artă”.
“Ne-am întâlnit pentru că suntem prim-miniștri și nu pentru că suntem femei.”
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
