Nu crede că dacă-s un pic mai largi te vei simți și în largul tău. Vine vremea când tânjești după atingerea lor. Dorul să te cuibărești, să-ți așezi gândurile, să-ți domolești fricile și să-ți reiei suflul, te va ajunge invariabil , din urmă.
Nici strânse prea tare să nu-ți fie. Apropierea inițială s-ar putea să te bucure. Strânsoarea până la posesie, îți va apăsa mai apoi pieptul, pașii vor deveni din ce în ce mai grei și vei vrea să rupi frâiele.
Bine să-ți fie! Cald, liniște și mereu acolo. Precum și tu! Distanța dintre brațe n-o străbați cu cai-putere și nici vreo unitate de măsură, n-ai. Învinge legile exacte ale fizicii și nicicând nu va mai fi o relație între viteză și timp. Nu depinde de nici o variabilă. E completă și permanentă. Se umple cu sufletul. Imperios necesare, două. Poți numai, împleti golul, vâslind. O dată le-ntinzi tu, o dată eu. În răstimp ne domolim și-așezăm sinele. Să știe că e! Numai așa va conta în relația de doi și patru brațe întinse. Potrivite, nici prea strâmte, dar nici prea largi să lase loc și gol de neumplut.
Căci nu-mi pare nimic mai de netrecut decât zid de el și ea și nici sprijin mai mare decât brațe unite.
Pe Laura o găsiți toată aici.
Citiţi şi
Unde nu e iertare, de multe ori e pace
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
