Brâncuși nu era doar un mare sculptor, dar și un om cu mult înaintea timpurilor sale, ceea ce probabil îl făcea irezistibil. Juca golf, era pasionat de fotografie, îl fascina zborul. Și-a cumpărat telefon, dar și un aspirator. Cânta muzică populară, dar îi plăcea să asculte jazz. Se pare că a fost unul dintre primii disc-jockey din lume… 🙂 Citiți numai ce păreri avea despre alimentație! (dar și despre mămăliga pe care o făcea “de-i băga pă toți în draci”)
“Nimeni nu are voie să se hrănească decât cu elemente nutritive culese pe o distanţă de 50 de kilometri de locul unde s-a sedentarizat. Individul respectiv trebuie să se considere centrul cercului cu o rază alimentară de maximum 25 de kilometri“. (Mărturisire făcută lui Ionel Jianu, un alt mare promotor al artei brâncușiene. Să deschideți link-ul, dacă aveți timp.)
Fotografie de Wayne Miller, colorizată de Jecinci.
Petre Pandrea povestește:
“Mie, îmi spunea, mai simplu, în sub-dialectul nostru craiovean:
– Bă, să-ţi arâneşti (hrăneşti) plozii, muierea şi pe tine, cum s-au hrănit Tica (tatăl), Muica (mama), Baba, moşii şi străbunii noştri. Să iei pilda străbunilor. Vorbesc de stră-buni, că sunt şi moşi şi strămoşi răi. Eu mă hrănesc în emigraţie, printre străini, ca la Gorj sau cam pe aproape, fiindcă împrejurimile Parisului sunt pline cu zarzavaturi, de păsări, de porci şi de lăptuci.
Gătesc singur, că mi-a murit logodnica şi muierea mea dintâi, prietena cea mare şi unică. Postesc, deseori, în cinstea ei, gust vin şi torn, în singurătatea mea de filosof antic: sit tibi terra levis (fie-i țărâna ușoară!). Filosofii vechi nu se însurau. De când sunt bătrân postesc mai des şi am ajuns un soi de lacto-vegetarian, ca moşii şi unchii noştri olteni. Să nu impui posturile la copii. Ei au dreptul, în permanenţă, la frupt şi la dulce. Cei tineri aşijderea. Sunt în creştere. Te ţii după bătrâni şi după Muica, Baba şi Tica.”
Doctrina străbunilor şi filosofia naturalităţii au fost cele două coordonate ale gândirii, ale vieţii şi ale operei lui Constantin Brâncuşi.”
Sursa – “24 de teme de conversație ale lui Brâncuși cu Petre Pandrea”
Priviți-l cât era de suplu. Clar funcționa dieta. 🙂
Dar observați și cum poza de puțin interesat de rezultat. Pictorul Amedeo Modigliani a încercat să-i facă un portret. Iată și de ce nu există acest portret. Tot Petre Pandrea spune povestea în “Brâncuși. Amintiri și exegeze” (Meridiane, 1976)
„Nu pot să termin portretul tău. Nu pot să te fixez și să te definesc. Ești viclean ca o vulpe. Dar nu te pot picta ca pe o vulpe, fiindcă ai o inimă bună de țăran. Nu te pot picta ca pe un om de știință, deși ești detașat ca orice savant. Ești un bucătar excelent. N-am mâncat nicăieri o friptură de berbec mai bună decât la tine. Cum o să te pictez ca bucătar? Te văd că postești zile întregi până la înfometare pentru a atinge stagiul iluminării. Dar cum să te pictez ca sfânt când îți licăre ochii de fiecare dată când vezi vreo femeie? Tu ai fațete în figura ta atât de felurite încât nu pot desena fizionomia esențială. Spune-mi ce fațetă preferi? În jurul tău este mai mult mister decât în jurul lui Rousseau Vameșul.”
NB: Despre Petre Pandrea
Cei doi s-au cunoscut și au fost animați de o sinceră prietenie. Aflat la Berlin ca doctorand, Petre Pandrea își dă seama că Brâncuși este în același timp „oltean și european” și își propune să-l facă și mai cunoscut germanilor.
În timpul vizitelor pe care i le face la Paris ascultă și își notează mărturisirile pe care cel ce dăltuia pasărea măiastră i le relatează fie în atelierul său auster, fie în atmosfera boemă a cârciumioarelor de pe malurile Senei. Atunci i-a încolțit în minte ideea de a scrie analizele sale despre operele lui Brâncuși.
Planul său avea să se materializeze mult mai târziu, după ce Pandrea trăise experiența traumatizantă a zece ani de temniță și după ce Brâncuși plecase în lumea drepților departe de țară. În anii de început ai comunismului amândoi au fost legați de un destin comun: desconsiderarea din partea contemporanilor, denigrare virulentă, cenzură, intimidare, injustiție.
Citiţi şi
De ce ne cade mai mult părul iarna și ce ne recomandă specialiștii
Peggy Guggenheim: “Cumpăr o lucrare de artă pe zi și trăiesc la maximum”
Stelian Tănase – De ce nu mai vor venețienii turiști
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
