Vocea era groasă, spartă, dură, vizibil deranjantă pentru cei din autobuz, care erau deja sictiriţi de o oarecare înghesuială (adică se putea şi mai rău). Mă uitam la ei şi vedeam pe feţele lor, succesiv, impresiile care se învârteau în jurul aceleiași trăiri: scârba. Mai bine sau mai prost disimulată.
Era greu de înţeles de ce femeia asta urâtă, îmbătrânită cu mult înainte de vreme, plină de cicatrici şi tatuaje nereușite pe mâini şi pe picioare, vorbea aşa de tare, dar atât de serios, despre problemele vieţii ei: copilul de la orfelinat, pe care îl vedea cu regularitate, „nu mi-a plăcut cum l-au tuns, aşa că l-am mai tuns eu o dată”, prietena ei, „boschetara”, care a lipsit la ultima vizită la propriul copil, în acelaşi orfelinat, şi care se cuplase cu un drogat. Pe care o sfătuia cu sinceritate: „Boschetaro, să nu te culci cu el!” Îi amintea că e una dintre puţinele ei prietene care nu a uitat-o la greu, „Acum când eşti în stradă, ai văzut că numai eu te sun! De aia vreau să ai telefon, să te pot suna, să vorbim, ştii că asta ne ţine pe noi, nu?”
Avea telefon scump. Asta era important! Fără el, nu putea DISCUTA! „Fată, să nu cumperi telefonul de la ăia, nu e bun, e varză, nu te ţine bateria şi ce faci?”
Nu o interesa cine se uită şi dacă se uită cineva la ea. Era foarte atentă unde a ajuns autobuzul.
„Ţi-am aranjat hainele şi, scârbă ce eşti, ai lăsat mâncare în buzunare, era mucegăită.”
Câteodată râdea, cu toată faţa, şi atunci era senină. Emana o putere extraordinară!
Fata de lângă ea, o domnişoară subţire, firavă, foarte îngrijită, aranjată până la ultimul fir de păr, bonus fundiţă la diademă, era ofuscată maxim.
Aş fi vrut să o întreb:
TU ai puterea ei?
Ai rezista?
Ai vreo idee despre ce înseamnă să vorbești cu cineva şi pentru că numai asta te poate ţine în viaţă?
Ştii ce înseamnă să fii aproape de un prieten la greu?
Nu îmi plac nici boschetarii, nici sistemul. E vorba doar de impresia teribilă pe care ţi-o poate crea un om amărât, dar neobişnuit de puternic, ţinut în viaţă de lucrurile esenţiale pe care nu ar trebui să le uităm, chiar dacă ne e bine.
Guest post by AvraT
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂 Trimite-ne textul pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
