Cu toate că în Constituţie e stipulat că suntem un stat laic, BOR se implică în viaţa publică în domenii care nu o privesc în mod automat un pic prea virulent şi prea vehement cu toate că acolo unde ar trebui să se implice cu adevărat, activitatea e sublimă, dar lipseşte cu desăvârşire ca politică unitară.
Deşi şcoala a fost despărţită de biserică de suficient de multă vreme, în mod oficial, BOR nu prea reuşeşte să conceapă că România a trecut de evul mediu şi că nu are de ce să ceară să fie consultată asupra programei şcolare.
Cu toate astea IPS Pimen a considerat că are dreptul să emită nişte judecăţi de valoare asupra educaţiei sexuale. Valoare negativă.
BOR continuă să îşi ţină capul adânc înfipt în nisip şi să refuze să vadă realitatea. Iar realitatea e că sexul nu mai e ceea ce a fost şi că aproape nimeni nu mai cere aprobarea religioasă pentru a se angaja în cel mai vechi joc din lume. BOR refuză să realizeze că majoritatea tehnicilor de vânzări implică sexul într-un fel sau altul. BOR încă mai are nostalgii privind vremurile în care sexul se asocia în mod automat cu vina şi era unul dintre mijloacele standard de control al maselor.
Şi ce e şi mai trist, BOR dedică eforturi susţinute pentru a împiedica orice ţine de sex să impieteze aparent minţile nevinovate ale copiilor. Şi merge cu ceea ce aş numi trafic de influenţă până la nivelul Parlamentului României. Fiindcă fără veto-ul BOR e greu de înţeles de ce Camera Deputaţilor a avizat pozitiv introducerea disciplinei de educaţie sexuală şi pe urmă Senatul a avizat negativ aceeaşi iniţiativă legislativă. Nu îmi e teamă să folosesc termenul de veto fiindcă ieşirile politicienilor ajunşi în Parlament cu o platformă politică bazată pe învăţăturile bisericeşti (ştiu, e oarecum un oximoron însă viaţa bate imaginaţia) mă îndreptăţesc să o fac.
E uşor de tunat de la amvon că educaţia sexuală este o greşeală şi că va întuneca de aburii necurăţeniei creierele deja inflamate de hormonii adolescentin.
Uită să vadă că aproape orice ai căuta pe internet, vor fi suficiente răspunsuri care să conţină cuvântul magic sex. Uită să vadă că atâta timp cât în conformitate cu legislaţia europeană nu poţi să revii la forma de învăţământ segregat practicat acum 100 de ani şi copii ăia sunt în spaţii comune cel puţin 5 ore pe zi şi sunt conectaţi prin internet mult mai mult timp.
Încă mai trist e că oamenii din care e alcătuită instituţia BOR uită tot ce au învăţat pe pielea lor când erau copii, şi anume că cel mai sigur mod de a-l face pe un copil să încerce ceva e să îi interzici respectivul ceva.
Ceea ce copii văd pe internet, în filme, în ziare e partea ”glamour” a sexului. Se pune accent strict pe plăcere şi cu timiditate se spune că e totuşi ceva natural.
Ce nu se vede pe internet, în filme sau în ziare e faptul că sexul e totuşi o activitate pentru adulţi. Spun că este pentru adulţi fiindcă vine la pachet cu o mulţime de responsabilităţi:
– trebuie să te protejezi
– trebuie să îţi protejezi viaţa
– trebuie să cunoşti că orice partener poate fi infectat cu o serie de boli, unele imposibil de tratat şi să alegi să spui ”da” sau ”nu” în cunoştinţă de cauză
– şi în cel mai important rând, dacă alegi să faci sex aceasta are implicaţii majore nu doar pentru tine ci şi pentru cei din jur.
Dacă apare o boală de care nu ştii, poţi să devii focar suplimentar de infecţie pentru alţi oameni.
Dacă rămâi însărcinată, poţi să faci un avort sau să îl aduci pe lume, dar în ambele cazuri viaţa ta nu va mai fi la fel. În cazul primei variante, aceasta vine împreună cu o traumă psihologică uriaşă. În cel de-al doilea caz, dacă nu eşti pregătită, vei avea responsabilitatea pentru tot restul vieţii tale față sufletul pe care l-ai adus pe lume
Opţiunea de mai sus nu e de luat în considerare numai pentru femei, ci şi pentru bărbaţi. Fiindcă o femeie nu poate rămâne însărcinată în mod natural fără ajutorul unui bărbat. Şi fiindcă e timpul ca în sfârşit bărbaţii să admită că au şi obligaţii faţă de femeia cu care ”sunt” nu doar dreptul de a se simţi bine. (Da, ştiu, teoria ”descalecă şi fu*e, încalecă şi du-te” e încă înscrisă cu litere de foc în mentalul colectiv.) Iar dacă ai lăsat o femeie însărcinată ai obligaţii şi responsabilităţi, de-ţi place sau nu pentru tot restul vieţii tale şi faţă de femeia pe care ai transformat-o în mamă şi faţă de copilul la a cărui aducere pe lume ai contribuit decisiv.
Iar dacă mai am eu capacitatea de a-mi aminti de acum 30 de ani, nimic nu sperie un adolescent mai mult decât cuvântul ”responsabilitate” şi sintagma ”asumare a consecinţelor”.
De asta e vitală educaţia făcută în şcoală în mod adecvat. Pentru a le grava copiilor că orice gest are consecinţe nu numai pentru tine ci şi potenţial pentru alţii şi că orice angajare pe un drum aduce cu sine obligaţii.
BOR tună şi fulgeră împotriva acestei discipline însă trece cu vederea că această atitudine medievală de ”ceea ce nu ştiu nu mă poate afecta” ne-a propulsat în primele rânduri ale unor statistici nedorite şi extrem de dureroase: în 2015, România conduce detaşat la capitolul mame adolescente şi la capitolul avorturi la cerere.
Dar de ce-mi bat eu capul să spun astea? Nu mai bine rămân toate aşa cum sunt şi fetele cărora nu li s-a stricat judecata creştinească a păstrării fecioriei prin predarea de păgânisme precum educaţia sexuală şi care ştiu cât de mare păcat e să facă un avort dacă nu-şi permit să aducă pe lume un copil să ajungă la puşcărie pentru pruncucidere? Sau măcar să îi abandoneze pe stradă la îndemâna oricărui abuzator?
Citiţi şi
Cum ieși dintr-o relație în care te simți anulată
Să mă prezint, sunt fosta soție a lui Petru (cutia cu surprize)
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.