Una dintre vocile care s-a lăsat prea mult așteptată în cazul celor șapte violatori din Vaslui este vocea Bisericii Ortodoxe Române.
Oameni mai mult sau mai puțini atei au sesizat săptămânile astea faptul că, în antiteză cu sentimentele efervescente ale fiecăruia dintre noi față de eveniment, reprezentanții bisericii sunt tăcuți, acolo unde ar trebui să afurisească, discreți, taman când ar trebui să fie implicați și inutili în singura funcție cât de cât rezonabilă a religiei, respectiv moderarea animalului din om și a violatorului din vasluian.
Ba chiar au existat fragmente ale opiniei publice care au raționat că, decât să facă Catedrala Neamului la București, mai bine clerul ar năvăli în totalitate, ca o hoardă de sanitari ai moralității, pe biata comunitate din Văleni, încercând să rușineze violatorii și să lumineze analfabeții locali despre modalitatea în care se judecă vinovățiile și justificările în caz de japcă, în fața oamenilor și în fața lui Dumnezeu.
Când colo, clerul, nimic.
Ce e drept, cu motiv serios, tocmai au decis să ne apere prin rugăciuni de căldură, vara.
Azi însă, în fine, BOR rupe tăcerea prin gura protopopului de Vaslui, Adrian Chirvasa. Învățatul părinte începe afirmând, cu toată răspunderea, cu seriozitate și chiar cu o perceptivitate greu de egalat, că fapta petrecută este urâtă. Mai mult, omul bisericii riscă termenul mai precis de ”foarte urâtă”.
Ulterior, analiza continuă și ni se explică și ce este cu adevărat urât, respectiv societatea de astăzi care, iată, promovează constant lucruri dăunătoare, de natură a bulversa lumea și a o face ocazional să violeze.
Pentru că adevăratul vinovat, după judecata sfinției sale, este unul impersonal, respectiv această libertate vinovată de pe toate canalele, site-urile și colectivitățile de neo păgâni care promovează non valori ca amorul, sexualitatea și liberul arbitru în detrimentul bucuriei simple ale abstinenței, mersului la liturghie și rugăciunii.
Reamintind că ușa bisericii este mereu deschisă (și ce poate face un confesor și un reazăm moral al unei comunități altceva decât să nu o zăvorească?), protopopul reinserează părerea bisericii din care face parte, că numai și numai spovedania, postul și asistarea la liturghie pot face persoane ca Burada și mă-sa să devină, în ceea ce privește violarea altora, ceva mai nuanțate.
Învățatul are de altfel și soluția problemei din Văleni, respectiv ca cei șapte să meargă la spovedanie, după cum de altfel nici violatei nu i-ar strica asta.
Nu mă simt dezamăgit de cuvintele luminatului. Așa credeam și eu că o să fie ele.
Aș avea totuși câteva observații personale în domeniu:
1. Violurile par, după cum se vede, a fi mai frecvente în colectivități înapoiate și religioase, decât în cele ceva mai răsărite și mai expuse sistemului de valori la care popa face referire, mai multe prin Vaslui decât în București, în România decât în Suedia.
2. Dacă și victima, și violatorii trebuie să meargă să se spovedească, cum ar putea anencefalii din Văleni să înțeleagă că între cele două categorii există o diferență morală și în fața lui Dumnezeu, esențială? Cum ar putea să nu raționeze că, și din perspectiva bisericii, fata nu a fost de fapt pedepsită pentru păcatele ei, momentan doar presupuse?
3. Dacă asta este tot ce poate face biserica în cazuri de viol, omor sau tâlhărie, adică să aștepte ca violatorul, ucigașul, tâlharul să își aducă aminte de lecția de religie din generală și să profite de ușa deschisă a bisericii ca să se predea, spiritualicește vorbind, popei local, mă tem că trebuie să constat că, ce îi trebuie BOR, este nu o catedrala nouă, ci niște crâșme cu dansatoare topless pentru a atrage genul acesta de clienți.
4. Dacă spovedania și eventualul canon (dacă o fi vreunul) sunt suficiente ca să depășești micul scurtcircuit din relația cu Dumnezeu prilejuit de un viol în grup, presupun că ne putem apuca cu toții de violat, fie și numai pentru că, după cum ne spune prealuminatul, ușiile bisericii rămân mereu deschise pentru pocăire și absolvire. Când o fi cazul.
5. Remarc uluitoarea asemănare între BOR și PCR, respectiv că, deși de pe poziții doctrinare diferite, pericolul pentru cele două organizații rămân libertatea, pluralitatea de opțiuni și delictele de opinie. Acestea sunt, de fapt, cu adevărat și în mod constant, incriminate.
BOR, ca și PCR, dorește un tip de om nou, care să asiste la ședințele organizației, să mediteze la magistralele cuvântări, să își plătească civilizat cotizațiile, să informeze la timp activistul de gândurile sale intime și, dacă este leal ideologiei, organizației și conducătorului suprem, să fie ocazional iertat de micile scăpări, de tip viol, omor sau hoție.
Cu diferența, desigur, că, în cazul comuniștilor, violatorii, hoții și ucigașii erau adesea marginalizați.
Ce cred eu că ar trebui să facă religia (adică încerc să fiu, în dispută, avocatul diavolului, adică, pardon, a lui Dumnezeu).
– Să se fi dus la familia fetei și să o consoleze, să o asigure de faptul că Dumnezeu nu o urăște ba chiar că, într-un fel, îi cere scuze; că nu este de vină cu nimic și că tortura prin care a trecut a purificat-o poate de relele pe care, ca orice om, le-o fi făcut înainte. Că Dumnezeu îi va zâmbi și că prin voința, harul și lumina Lui, îi va arăta cândva, când toate acesta vor fi trecut, speranță și regăsire.
– Să se fi dus la fiecare dintre familiile violatorilor și să le explice că trebuie să se spovedească public, să se predea și să plătească daune fetei, indiferent dacă aceasta va retrage sau nu plângerea. Că până vor face asta, vor fi etern și permanent damnați în fața lui Dumnezeu, și că toată chestia asta că violatorii, pedofilii și zoofilii pot primi clemența divină nu este ceva garantat, ci ceva care necesită o profundă și adevărată schimbare internă a păcătosului. Că ei nu sunt niște Raskolnikovi cu probleme existențiale, ci niște animale prost educate și al căror folos pe pământ, dar mai ales de după aceea, sunt extrem de discutabile. Și că numai o viață de ispășire, de altruism și de generozitate va putea, deși este puțin probabil, să ducă la îndurarea, probabil scârbită, a Celui de Sus față de ei.
– În fine, ar fi trebuit să strângă toată colectivitatea din Văleni și să îi explice că dreptul la ”nu” al unei femei nu este condiționat de alegerea ei de a zice alteori ”da”, și că toate acatistele, colivele, lumânările și rugăciunile pe care respectiva colectivitate le înșiră săptămână de săptămână nu fac, în ochii lui Dumnezeu, o ceapă degerată dacă, în primul moment în care ar trebui să arate o compasiune reală și o dreaptă cumpănire a unei situații, se dovedesc mai prejos decât păgânii care se închinau la Baal.
Astea le-aș fi zis eu dar, din păcate, protopopul de Vaslui gândește situația un pic diferit.
De unde și una dintre multiplele explicații ale faptului că nu numai că nu sunt credincios, dar nu sunt nici religios (cum sunt alți necredincioși, gen violatorii și oligofrenii din Vaslui).
Citiţi şi
Servicii SEO: importanța promovării online pentru afaceri
Alegem Europa sau ieșim din civilizație
Unde ne sunt oamenii sănătoși la cap și la inimă?
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
