Încă un autor Catchy şi-a lansat o carte. De data aceasta este vorba de Corina Bezdîga şi de volumul său de versuri intitulat #Bolnavă de Dor.
„Mi-am adunat trăirile în primul meu volum de poezie. Fără perdea, fără prejudecăți, îndrăzneț şi asumat. Mă prezint bolnavă de dor şi vorbesc deschis despre dragostea „nefiltrată”, despre bărbați „pregătiți pentru orice răspunsuri” şi, mai ales, despre iubirile unei simple femei.
Bolnavă de dor reprezintă în mare parte hotarul dintre iubire şi trădare. Are la bază laitmotivuri profunde: jazz, blues, vinuri seci, bărbați, orgasme şi dor.”
Cartea a fost lansată la Chişinău la sfârşitul lunii februarie şi s-a bucurat de o atenție deosebită atât din partea cititorilor, cât şi a reprezentanților mass media.
Pe 24 iunie va avea loc la Braşov prezentarea de gală. Cu precomandă, volumul este disponibil şi aici.
„Îi întorc spatele grațios și formal,
iar el parcă știe că pe spatele meu, stau scrise poveștile noastre rând cu rând, de atunci de când ploua infernal,
iar eu alergam cu umerii goi, întruna cu el cochetând.
Nu vorbim foarte mult, nici nu avem ce ne spune,
alegem din vitrină același vin dulce și aceleași țigări,
dacă ne-ai vedea, suntem aceiași nebuni neschimbați,
doar că azi ne iubim mult mai mult decât ieri și râdem când de vârsta noastră suntem întrebați.
Noi n-avem ani, noi n-am numărat nici toamne, nici primăveri.
Ascunși de lume am trăit, pe plajă, prin lume străină,
am făcut dragoste în același lift și ani de zile în aceeași mașină.
Îmi atinge urechea cu buzele-i, răvășitor,
când eu în sfârșit nu mai sunt, nici dulce dezastru, nici #bolnavădedor.
Îi calc cămăși, lui celui care – are răspunsuri multiple la o singură întrebare.
Bântui prin magazine, alergând ca un copil printre vitrine,
căutând să îi asortez pantofii, costumul și cravata perfect,
îi caut, îi caut prin mii de calități, măcar un singur defect.
Ascultăm împreună melodii pe repeat, la balconul etajului ’20,
cu becuri aprinse și draperii care curg pe trupurile noastre goale și reci.
– Eu nu mai plec, nici tu să nu pleci.
Mai ții minte când în diminețile noatre târzii,
tu scriai pe foi albe cu creionul, nenumărate prostii?
– Hai să uităm, te dezbrac și stelele încep să cânte în cor.
– O să îți arăt cum se simt versurile din „Bolnavă de dor”.”
Corina Bezdîga, #Bolnavă de Dor
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Poate că nu vei fi primul, ultimul sau unicul ei bărbat
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
