Bluebird by Charles Bukowski
“There’s a bluebird in my heart
That wants to get out but I’m too clever
I only let him out at night sometimes
When everybody sleeps
I say: “I know that you’re there
Don’t be so sad”, that’s what I said
Then I put him back but he’s always singing
I don’t let him die and we sleep together
Like that with our secret pact.”
Henry Charles Bukowski (născut Heinrich Karl Bukowski) a trăit între 16 august 1920 și 9 martie 1994… și a trăit bine, din plin. A scris câteva mii de poezii, sute de povestiri și 6 romane, în total peste 60 de cărți. A cunoscut succesul doar la 50 de ani și asta din cauza modului sănătos, natural, în care spunea lucrurilor pe nume. Ca un om mare, fără ezitări, cum s-ar spune. Fără perdea. Nu s-a considerat niciodată un geniu, deși avea toate semnalmentele: un mod pătrunzător de a intui esența lucrurilor și un fel de a o exprima cu atâta dezinvoltură, încât ar fi putut leza spiritele mai „rafinate”… „Un intelectual spune un lucru simplu într-un fel complicat. Un artist spune un lucru complicat într-un fel simplu.” Poate că acesta a fost motivul pentru care nu s-a „cizelat” niciodată: „Am lucrat ca muncitor până la 50 de ani. N-am pretins niciodată că sunt poet. Acum, nu spun că a munci pentru a trăi este un lucru măreţ. În cele mai multe cazuri, este un lucru oribil. Dar trăind rahatul ăsta, cred, m-a învăţat să nu mănânc rahat atunci când scriu” , scria Charles Bukowski, pentru care scrisul însemna munca brută, la firul ierbii, cu realitatea și cu vocabularul. Dacă există acele cuvinte „tari”, de ce să ne ferim de ele, dacă viața e așa cum e – de ce să ne transformăm în ipocriți și să-i exaltăm așa-zisa frumusețe, acolo unde ea nu este decât dejecție? Lecția e simplă: trăiește clipa!
Citiţi şi
A venit la ușa mea într-o noapte, ud, slăbănog, bătut și îngrozit, un motan alb, slab, fără coadă
