Există câteva locuri din lume în care maşinile au rămas obiecte ale tradiţiei. Fabrica Bentley din Marea Britanie, aflată într-o zonă rurală în care timpul pare că nu există, este un astfel de loc. Unul în care oamenii respiră şi trăiesc pentru maşini. Generaţie după generaţie.
“Bine aţi venit la Crewe, ne aflăm acasă la Bentley şi în scurt timp vom intra în universul mărcii de care ne leagă generaţii după generaţii”, începe Nigel abrupt. Vorbeşte cu plăcerea cu care un copil îşi descrie părinţii, dar cu eleganţa şi fluiditatea unui orator desăvârşit. Până la finalul experienţei voi descoperi în el o adevărată enciclopedie care amestecă fără greşeală şi fără opintiri cifre, ani, nume şi poveşti care puse cap la cap ar aduna de vreo 5 ori lungimea Luceafărului. Sunt trei ore de poveste, până la urmă.
Recunosc că nu sunt neapărat un fan al modelelor din segmentul de lux. Dacă trece de 200.000 de euro, o maşină este deja un obiect care transcende obiectul produsului în sine şi ajunge să reprezinte mult mai mult decât un mijloc de locomoţie cu sau fără plusuri legate de prezenţa scenică sau de imagine. Le vezi, le bifezi, îţi dai seama că maşinile astea nu se potrivesc absolut deloc în lumea maşinilor cu care ai tu contact. Sunt dintr-o lume paralelă cu cea obişnuită, adică cea a maşinilor care se bat între ele la centimetri, la grame de dioxid de carbon pe kilometru, la zecimi de secundă sau la kilograme. Aici, în zonele rarefiate ale organismului auto, clienţii aleg între mirosuri, între imagini, între istorii şi între sunete până când se hotărăsc să comande un exemplar și certificatul lui de naștere (talon auto). Experienţele sunt mai degrabă senzoriale şi atipice decât pur matematice, iar discuţiile despre calitatea materialelor, spaţiul interior, confort sau chiar despre designul exterior sunt elemente care se evită. Nu pentru că nu contează, ci pentru că e ca şi cum ai vorbi despre asfalt bun în Germania. Sau despre calitatea mâncării din Franţa: sunt lucruri care se subînţeleg pur şi simplu. La fel cum nimeni nu mai întreabă în lumea noastră, a celor aspiranţi, dacă o maşină are sau nu airbaguri frontale. (…)
Prima regulă a casei este simplă şi spune deja multe despre nivelul la care se lucrează la Crewe: deşi totul se face manual, de la montarea bordului la cusutul pielii de pe scaune – “Există roboţi cât să-i numeri pe degetele unei mâini”, după cum spune gazda noastră – deci ne aflăm într-un loc în care meşteşugul înseamnă mai mult decât apăsarea unor butoane care să pună roboţii perfecţi la treabă, va trebui să avem grijă să nu zgâriem în vreun fel sau altul maşinile. “După orice mică atingere din exterior, maşina merge înapoi în capătul liniei de montaj”. (…)
După un tur printr-un mini-muzeu al mărcii – unul dinamic ale cărui exponate se modifică odată la câteva luni, ajungem în ceea ce oamenii de la Bentley denumesc “Livingul”. E o cameră clasică, cu fotolii şi canapele din piele în care te cufunzi ca-n puf, cu birouri din lemn preţios şi cu pereţii acoperiţi de biblioteci de cărţi care povestesc istoria mărcii şi isprăvile prin care W.O. Bentley, omul care a dat numele acestui brand, a trecut acum aproape o sută de ani. Miroase a piele şi a lemn, senzaţii care te vor urmări pe tot parcursul vizitei în fabrică. Deocamdată, aşa cum aveam să aflu ulterior, cei de la Bentley te introduc într-o stare specială. Trebuie să înţelegi luxul înainte de a vedea cum se naşte. (…)
Când gândeşti în ore de muncă, începi să înţelegi logica pentru care o astfel de maşină ajunge să coste peste 200.000 de euro. Să ne înţelegem: pentru a coase fiecare volan e nevoie de o jumătate de zi de muncă atentă şi migăloasă, pentru că – evident – clienţii Bentley au standarde înalte în ceea ce priveşte experienţa tactilă. Mai mult, dacă tot am ajuns la ac şi aţă, cusăturile speciale de mână care subliniază alura scaunelor Bentley se realizează în nu mai puţin de 37 de ore, timp în care fiecare punct de sutură trebuie să fie perfect aliniat şi fiecare fir trebuie strâns impecabil. În total, fiecare scaun este pregătit într-o săptămână, iar lungimea aţei trecute manual prin fiecare gaură trasată în piele este egală cu cea a trei terenuri de fotbal. (…)
Cele mai apăsate experienţe senzoriale pe care le ai în vizita de la Crewe nu se află însă în zona în care vezi cum maşinile se formează bucată cu bucată, ci în cele două perle ale coroanei: atelierul de lemn şi atelierul de piele. Sau, pentru că în engleză sună mult mai bine, Woodshop şi Leathershop. Când intri acolo unde se produce lemnul pe care clienţii Bentley sunt gata să dea zeci de mii de euro, te simţi ca-ntr-o catedrală, măreţia şi pioşenia fiind înlocuite însă de admiraţie şi de mult miros plăcut de lemn de calitate. Intri, practic, în inima tradiţiei Bentley, acolo unde lucrurile se realizează aşa cum se făceau pe vremuri, fără modificări. “Toate mărcile folosesc furnir”, spune Nigel, “dar nu e furnir Bentley”. (…)
După ce am experimentat ultimele camere ale fabricii Bentley şi am ieşit în Anglia fascinantă pe care o văzusem înainte să intru în centrul de producţie de la Crewe, am avut aceeaşi senzaţie pe care am trăit-o când am ieşit din Disneyland în cenuşiul parizian acum câţiva ani buni. Pare că părăseşti o lume de poveste, iar acest lucru este un motiv îndeajuns de sănătos pentru clienţii Bentley de a face parte în continuare din acest univers şi acasă, în garajul propriu, pe străzile oraşelor şi pe şoselele ţărilor prin care aceştia ajung. (…)
Întreg reportajul cu istoria Bentley îl puteți citi aici.
Foto: Max Earey
Citiţi şi
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
