Dumnezeule, ce femei frumoase! M-au năucit de-a dreptul când, în urmă cu vreo trei ani, am nimerit prima oară la o milonga. Adică într-un loc unde se dansează tango. Nu știam unde să mă uit mai întâi, fascinată de farmecul dansatoarelor. Nu, n-avea nicio legatură cu standardele de plastic ale animatoarelor de club. Nici urmă, acolo, din trista monotonie a colecțiilor de păpuși Barbie pentru care feminitatea se cântărește în kilograme de silicon. Siluete androgine sau voluptuoase, mignone sau statuare, declinau frumusețea în moduri personale, uluitor de diverse. Unicate, nu produse de serie.
Intimidată, m-am gândit o clipă că o fi o chestiune de “selecție”. Că or exista niște criterii estetice impuse din start dansatoarelor de tango. Ideea unor extemporale care să testeze “șarmul” părea totuși cam utopică. Așa că multă vreme am crezut că doar întâmplarea explică densitatea extrordinară de frumusețe pe metrul pătrat al parchetului de dans.
Apoi am început să observ metamorfoze. Șocante. Am văzut rățuște urâțele devenind lebede. În câteva luni, corporatiste țepene, tocilare ochelariste, funcționare acre, casnice greoaie s-au transformat sub ochii mei în femei superbe.
Sigur, primul lucru pe care îl schimbă tangoul e garderoba. Dispar repede taioarele cenușii, fustele lălâi, blugii rigizi. Apar texturile fluide, elastice. Culorile. Rochiile. Și, desigur, pantofii de dans, marele secret și marea slăbiciune a comunității de tango. Tocuri înalte și barete fine. Toate astea sunt suficiente pentru o “schimbare de imagine”. Transformările de care vă vorbesc eu sunt, însă, mult mai profunde. Nu se schimbă doar hainele, ci și mersul, ținuta, atitudinea, tipul de energie degajat. Nu e vorba de o deghizare, ci, dimpotrivă, de curajul asumării. Nicio cremă-minune, niciun chirurg estetician nu vă pot promite asemenea rezultate. Încercați.
Curaj! Și tu poți scrie pe Catchy. 
Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
De ce și-ar face cineva implant de păr – convingeri, pe bune!
Zavaidoc: iubire și muzică în anul 1923. Un roman insolit, semnat de Doina Ruști
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
