Cum vi se pare? Frumos? Interesant? V-aţi gândit vreodată la asta? Să fiţi nu neapărat “cu” o asemenea persoană – pentru că, în general, e dificil – dar măcar să fiţi persoana care vă face fericiţi?
Aveţi o astfel de persoană în viaţa voastră? Există cineva care, doar aflându-se în preajmă, vă transmite o indelebilă stare de euforie? Când fericirea vă este în mod irevocabil refuzată, există cineva care v-ar putea ajuta să o recâştigaţi? O persoană a cărei prezenţă să vă redea sentimentul propriei fiinţe şi valori, al autenticităţii şi respectului de sine, care să vă ofere înapoi zâmbetul şi, laolaltă cu el, senzaţia de imponderabilitate şi acea irepresibilă nevoie de pace care să vă proiecteze în afara timpului, de parcă l-aţi putea opri bătând din palme?
Aţi reperat-o deja? Îi vizualizaţi chipul? O vedeţi gesticulând, apropiindu-se spre voi? Zâmbiţi, acum, când vă gândiţi la ea? Dar, ţineţi minte, nu puteţi fi împreună cu ea, ci doar încerca să fiţi ca ea.
Ce aţi schimba la voi? Aţi dori să schimbaţi ceva? Aţi putea schimba ceva? Ce credeţi că deţine persoana în cauză aşa deosebit încât poate curăţa stratul de mâl ce vă înnămoleşte sufletul şi sădi, în loc, florile fericirii? Posedă ceea ce nu aveţi, dar v-aţi dorit întotdeauna, sau ceea ce există acolo, înăuntrul acelei fiinţe, este o energie, intransmisibilă de la o persoană la alta, dar care, în contact cu voi, se încarcă cu o forţă ce vă sugrumă de emoţie şi plăcere? Puteţi identifica sursa acelei energii? V-o puteţi însuşi? Cum s-ar manifesta dacă aţi prelua-o asupra voastră, injectând-o prin epidermă? Presupunând că aţi putea-o integra în personalitatea voastră, aţi mai fi voi înşivă?
Dar, mult mai important – şi, astfel, ajungem la punctul central – aţi fi voi înşivă fericiţi?
Fiind altcineva, chiar şi o persoană care vă face fericiţi, aţi fi voi înşivă fericiţi?
Greu de crezut. 🙂
Prin urmare, de ce aţi dori, totuşi, să încorporaţi acea persoană în voi? Pentru că vă e dor de ea, de prezenţa ei, cumva discerneţi o energie vitală năvălind prin voi, o putere vastă la care vă puteţi racorda ori de câte ori vă zâmbeşte şi ascultă? Asemenea persoane vă fac să vă gândiţi la poezie, chiar dacă lucrurile pe care le fac şi zic nu sunt deloc poetice, chiar dacă voi nu citiţi poezie, ba chiar dacă ele însele nu au nimic în comun cu poezia?
E mâna destinului care, fără explicaţie, a hotărât că asemenea persoane au darul să vă facă fericite?
Destinul omului zace în inima lui, zicea cineva, şi, dacă inima îşi îndeplineşte numai funcţia biologică, destinul îşi va duce existenţa într-o rutină amorfă, fără vise. Sau va visa aceeaşi zi până la sfârşitul vieţii.
Dar dacă inima îşi va da seama că e mult mai mult de atât şi va găsi curajul să îşi ceară drepturile, destinul va avea o şansă şi, asemeni crisalidei învelite în cocon, va putea spera la ziua în care îşi va desface aripile şi, asemeni unui fluture, va zbura peste întinsul vieţii, înveşmântându-se cu polenul de pe zilele ce-şi oferă nectarul special pentru el. O singură zi de o va trăi cum şi-a dorit, destinul nu va fi fost zadarnic.
Aşa că, if you wanna be someone who makes you happy, ascultă-ţi inima cu atenţie, zâmbeşte-i când e tristă şi, fără a mai sta pe gânduri, începe cu persoana care ar trebui să te facă fericit(ă) cel mai mult: chiar tu.
Fiindcă fericirea începe de la tine. Fericirea ta şi, mai ales, a altora. 🙂
Citiţi şi
Unde ne sunt oamenii sănătoși la cap și la inimă?
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
