În timp ce ochii lumii sunt ațintiți asupra războaielor între bărbați — duse cu arme, sancțiuni și summituri transmise în direct — în plan secund, aproape fără zgomot, se poartă un alt tip de război: cel pentru controlul asupra corpului femeilor. Nu se anunță la televiziuni, nu intră în breaking news, dar rezultatele sale modelează viitorul societăților cu o forță tăcută și profundă.
În timp ce liderii negociază frontiere și tarife, în sălile discrete ale parlamentelor și în laboratoarele legislative se redesenează libertățile fundamentale ale femeilor. Și de cele mai multe ori, ele află asta abia când semnele sunt deja vizibile în viețile lor.
O lume în care libertățile nu sunt câștigate pentru totdeauna
În ultimii ani, drepturile reproductive ale femeilor au devenit un câmp de luptă global. În Statele Unite, anularea deciziei Roe vs. Wade a redeschis o rană veche: accesul la avort a fost restrâns în mai mult de jumătate din statele americane. În Polonia, legislația extrem de restrictivă a forțat femei însărcinate să caute tratamente medicale în alte țări sau să suporte riscuri majore pentru sănătatea lor.
Michelle Obama avertiza într-un interviu recent: “Nimic din ce am câștigat nu este definitiv. Fiecare generație trebuie să lupte din nou pentru ceea ce consideră firesc.” Și poate că adevărul crud este că multe femei realizează prea târziu că libertățile nu se pierd într-o zi, ci printr-o succesiune de mici decizii, tăceri și compromisuri aparent nesemnificative.
Bătălii subtile, pierderi reale
Dincolo de drepturile reproductive, există alte lupte mai puțin vizibile: accesul la contracepție, sprijinul pentru mamele singure, educația sexuală completă, drepturile fetelor de a primi informații corecte despre propriul corp.
În unele state americane, manualele de educație sexuală sunt cenzurate sau eliminate. În Europa, discursurile despre „protejarea familiei tradiționale” sunt folosite ca paravan pentru restrângerea autonomiei femeilor asupra propriilor vieți.
Gloria Steinem, una dintre figurile emblematice ale feminismului, spunea: “Controlul asupra corpului femeii este forma supremă de control social. Cine controlează corpul femeii, controlează și viitorul societății.” Astăzi, aceste cuvinte capătă o relevanță neliniștitoare.
România: între cifre promițătoare și realități îngrijorătoare
Privind spre propria noastră realitate, România pare, la prima vedere, într-o poziție mai puțin alarmantă. Avortul este legal, iar rata fertilității, conform Eurostat, este a doua cea mai ridicată din Uniunea Europeană — 1,71 nașteri per femeie în 2022, depășită doar de Franța.
Însă dincolo de cifre, problemele rămân adânci și tăcute. Accesul la servicii medicale de sănătate reproductivă este profund inegal, cu mari discrepanțe între urban și rural. În multe spitale publice, avortul la cerere nu este efectuat, fie din motive religioase ale personalului medical, fie din presiuni sociale neoficiale, obligând femeile să caute soluții private costisitoare.
De asemenea, România nu oferă un acces real și sistematic la educație sexuală completă în școli. Tinerii — și mai ales tinerele — intră în viața adultă fără informațiile necesare pentru a-și proteja sănătatea sau a-și exercita libertatea de alegere în cunoștință de cauză.
Conform profilului de sănătate publicat de Comisia Europeană în 2023, speranța de viață a femeilor în România (79,3 ani) este cu mult sub media Uniunii Europene (84 de ani), în principal din cauza accesului precar la servicii medicale preventive și tratamente adecvate.
Cifrele sunt reci. Dar ele spun povești despre vieți reale, despre femei reale, ale căror libertăți sunt restrânse nu prin interdicții oficiale, ci prin lipsă de acces, prin marginalizare, prin tăcere.
Cine stă de veghe?
În mijlocul marilor confruntări geopolitice, cine stă de veghe la frontiera libertăților noastre?
Femei avocate, activiste, medici și educatoare — departe de luminile reflectoarelor — luptă zilnic să păstreze sau să recâștige spații de libertate reală. Dar lipsa atenției publice le face munca mai grea și mai riscantă. Malala Yousafzai sintetizează limpede această realitate:
“Când tăcem în fața nedreptății, de fapt o aprobăm.”
O invitație la luciditate
Nu scriem aceste rânduri pentru a dramatiza realitatea, ci pentru a-i reda greutatea pe care adesea o pierde în fluxul agitat al știrilor. Libertatea nu se pierde într-o zi, nici într-o bătălie spectaculoasă, ci puțin câte puțin, în timp ce suntem ocupați cu altceva. Astăzi, mai mult ca oricând, femeile trebuie să rămână atente nu doar la ce se vede, ci mai ales la ce se întâmplă în umbră. Libertatea de a decide asupra propriului corp nu este un privilegiu. Este un drept.
Și drepturile, odată pierdute, nu se mai recâștigă decât cu preț greu.
Vă invit să citiți un text foarte bun, legat de libertatea femeilor:
Libertatea femeilor în 2025, între vis și realitate
Iar pentru situația exactă a drepturilor femeilor în anul 2025 așa cum reiese ea din prezentarea făcută de UNWomen. Îți iau aerul toate aceste informații.
Citiţi şi
Ce ne desparte și ce ne (mai) poate aduna
Libertatea femeilor în 2025, între vis și realitate
Un bărbat, două femei și mai mulți copii
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
