Pe 28 septembrie 2022, Brigitte Bardot (povestea vieții ei aici) va împlini 88. Înainte de a împlini 85 de ani, BB declara pentru Ici Paris:„Nu e distractiv să îmbătrânești, te apropie de moarte, dar pe de altă parte, având în vedere lumea dezorientată în care trăim, mă bucur că nu am 20 de ani acum. Acum, totul este înghesuit, murdar, trist, obișnuit, vulgar, periculos; nu mai avem dreptul să ne exprimăm sincer, avem doar dreptul să ne supunem. Și toate astea mă revoltă!” De atunci a trecut printr-o pandemie și nu s-a vaccinat.
Nebunia și libertatea din anii ’60…
„Am experimentat bucuria de a trăi în anii ’60, libertatea, eleganța, nebunia. Aveam dreptul să trăim așa cum ne-am dorit, am făcut dragoste fără panica SIDA, am condus fără centură cu ce viteză ne-am dorit, fără cască de motocicletă, nu aveam nevoie de nimeni într-o Harley Davidson!”
La 39 de ani, după ce ultimul film, Don Juan 73, regizat chiar de primul ei soț, Roger Vadim, a ratat succesul, B.B. s-a retras definitiv din viața cinematografică. Ani mai târziu, și-a explicat alegerea: “am fost foarte fericită, foarte bogată, foarte frumoasă, foarte adulată, foarte cunoscută și foarte nenorocită, prea adesea dezamăgită. Am avut decepții îngrozitoare. Iată de ce am ales să trăiesc retrasă și singură.” Brigitte a avut de-a lungul vieții patru tentative de suicid…
Bătrânețea și ravagiile ei nu o obsedează: continuă să își îngrijească părul lung, nu merge niciodată la doctor (ceea ce nu e tocmai bine, că merge în baston…), continuă să trăiască de parcă ar avea 40 de ani, acceptă firesc trecerea timpului. Secretele ei pentru această seninătate și stare de bine afișată? „Mă gândesc la alții înainte de a mă gândi la mine” – lupta pentru drepturile animalelor rămâne un stimulent excelent. BB este vegetariană, nu mănâncă la prânz, seara mănâncă doar supe ușoare. Dar fumează și uneori bea câte un pahar mic de șampanie. Câteva bule de dragul efervescenței trecuților ani ’60. 🙂
Brigitte Bardot la Festivalul de Film de la Cannes, 1956
©Edward Quinn
În cază că nu ați deschis linkul despre viața ei din introducere, pe foarte scurt, iată istoria ei ca actriță. Bardot și-a început cariera în 1952 și a obținut recunoașterea internațională pentru rolul din „Și Dumnezeu a creat femeia” în 1956. În 1959, Brigitte a fost subiectul eseului “Sindromul Lolita” scris de Simone de Beauvoir, în care a fost descrisă drept o „locomotivă a istoriei femeilor” și declarată prima și cea mai eliberată femeie a Franței postbelice.
Bardot a câștigat un premiu David di Donatello pentru cea mai bună actriță străină în 1961 pentru „La Vérité” și a jucat în filmul lui Jean-Luc Godard din 1963 „Le Mépris”. Pentru rolul din „Viva Maria!” de Louis Malle! (1965) a fost nominalizată la premiul BAFTA pentru cea mai bună actriță străină.
Până când s-a retras din showbiz în 1973, a jucat în 47 de filme, în mai multe musicaluri și a înregistrat peste 60 de cântece. A fost distinsă cu Legiunea de Onoare în 1985. După ce s-a retras, a devenit activistă pentru drepturile animalelor și a creat Fundația Brigitte Bardot.
În mai 2022 au apărut vești că lungmetrajul documentar “BARDOT” în regia lui Alain Berliner, cel care a regizat filmul „Ma vie en rose”, nominalizat la BAFTA și câștigător la Globul de Aur, este în pre-producție. Iar BB oferă proiectului sprijinul ei deplin și va povesti ea însăși filmul, ce va conține secvențe de peliculă și fotografii nemaivăzute până acum, precum și muzică din anii ’50- ’60.
Filmul îi va oferi lui Bardot oportunitatea „de a vorbi deschis despre viața ei și de a relua unele dintre problemele de care este pasionată”, cum ar fi locul femeilor în societate, bunăstarea animalelor, defrișarea și încălzirea globală.
Berliner a spus: „Icoana care este Brigitte Bardot rămâne un mister. Astăzi, ea ar trebui să fie considerată o feministă, un nonconformistă înaintea timpului ei. Dar, în epoca ei, era neînțeleasă, rebelă și depășită de ideile stricte despre ceea ce ar trebui să fie o femeie… când ceea ce căuta ea mai presus de toate era propria libertatea. Bardot a fost și este încă o rebelă cu o cauză.”
Brigitte Bardot fotografiată de Sam Levin în 1967
foto Ghislain Dussart, 1975
În încheiere, un text care n-are cum să nu atingă sufletul oricărei femei. Nu știm cui aparține introducerea, dacă știe cineva să ne spună și imediat atribuim creditul. Mulțumim.
“E bine să fii tânără. Când ești tânără toate ușile îți sunt deschise. Iar dacă mai ești și frumoasă, nimic nu poate sta în calea ta. Tinerețea și frumusețea dintotdeauna au fost un capital. Un capital care aduce dividende. Și chiar dacă la bătrânețe avem mai multă înțelepciune, am da totul ca să întoarcem tinerețea înapoi.
Marele gânditor persan, Omar Khayyam, avea o poezie despre cum tinerețea și bătrânețea erau vândute la bazar. Tinerețea era vândută la pachet cu prostia, iar bătrânețea cu înțelepciunea. Și mii de oameni stăteau în rând după tinerețe, în timp ce la tejgheaua cu bătrânețe nu se uita nimeni. Nici astăzi nu se uită nimeni la bătrânețe. Și astăzi am cumpăra tinerețea cu tot cu prostie. Și astăzi tânjim după ea. Toți tânjesc și mai cu seamă cei a căror frumusețe a depășit toate culmile.
Acum 20 de ani, frumoasa Brigitte Bardot, o muză, un idol, un simbol al națiunii, a fost întrebată cum se simte când tinerețea s-a dus și frumusețea s-a fanat. Iar franțuzoaica a răspuns așa:
“În tinerețe sufeream mult din cauza altora și nu vreau să repet acest drum. Abia acum știu exact de ce am nevoie și de ce trebuie să scap. În tinerețe întotdeauna îmi lipsea ceva. La bătrânețe, oricât de paradoxal ar suna, am de toate.
În tinerețe îmi făceam griji cu privire la viitor. Și știți ce e plăcut în bătrânețe? Bătrânețea nu are viitor. Abia la bătrânețe înveți să trăiești cu prezentul. Abia atunci înțelegi că prezentul e tot ceea ce ai. Și oare nu ne învață marii înțelepți ai lumi că fericirea este aici și acum?
În prima parte a vieții ești preocupată de prea multe lucruri: de dragoste, de familie, de carieră, de ce o să zică lumea, de aspectele materiale, de bani, de oportunități, de vise, de politică, de modă, de actualități etc.
Cu timpul, îți rămâne doar cerul. Probabil, abia după 60 de ani suntem în stare să apreciem cerul la adevărata lui valoare. Abia atunci avem timp să privim în jur și să înțelegem cât de minunată e lumea în care trăim: cerul, copacii, fluturii, insectele, oamenii.
Abia atunci poți să le contempli. Abia atunci nu te grăbești nicăieri. Abia atunci timpul nu înseamnă bani, iar viața nu înseamnă goană. Abia atunci începi să te cunoști cu adevărat, începi sa înțelegi câtă energie ai pierdut în căutarea fericirii, când totul era chiar sub nasul tău.”
Citiţi şi
”Nicăieri şi niciodată nu ne-a cerut Hristos să fim proști”
Țara în care nu te poți compromite
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
