Scrii fără să suferi cuvinte fără valoare. Femeile tale se zbat între vis si realitate. Le-ai mințit, le-ai avut, te-ai distrat, te-ai lăudat cu toate cuceririle tale, cu toate femeile care te iubeau și cărora le promiteai iluzii.
N-aveau de unde să știe că ești bărbatul tuturor, căruia într-o zi i se va sparge ulciorul.
Veneai să iei apă de la fiecare dintre ele. Te săturai, plecai plin de apă vindecătoare, fără să te gândești că pe ele le lăsai fără suflare.
Trubadur fără suflet, trăind din sufletele femeilor care te iubeau fără minte.
Convins fiind că niciuna dintre ele nu va afla vreodată adevărul, că niciuna nu va avea curajul să înfrunte durerile și să te părăsească, lăsându-te altora, care pot îndura locul al doilea. Cu care se mințeau. Nici una din femeile tale tale nu erau pe locul 2. Erau pe al nici tu nu știi câtelea…
Ți-a lipsit respectul, ai vrut femei libere și singure, cărora le promiteai aceeași fetiță. Pe care femeia care îți poartă numele nu ți-a putut-o dărui.
Te-ai bucurat de naivitatea lor, de tot ce îți ofereau pe poteci pe care se credeau în siguranță cu tine de mână.
Te bucurai de fiecare minciună pe care o spuneai pentru a câștiga dreptul de a le distruge sufletele, de a te juca frumos cu inimile lor și de a îmbrăca iluzia în rochia de Albă ca Zăpada pe care prințul o salvează sărutând-o!
Te-ai jucat cu toate femeile din viața ta, fără să te gândești că îți joci de fapt soarta la barbut! Pe ele le vindeai sau le amanetai oricând, soarta însă n-ai înțeles că nu îți va permite asta niciodată.
O singura femeie din viața ta a avut curajul să te înfrunte: SOARTA.
Toate celelalte, părăsindu-te pe rând, nu te-au rănit și nu te-au distrus! N-aveau cum, nu ai suflet. Nu ai nici măcar demnitate. Ai numai idei. Și toate femeile ți-au fost modalități de a ți le pune în practică. Le-ai folosit pentru opera ta de artă.
Citeste, dragul meu, PE CÂND ERAM O OPERA DE ARTĂ a lui Schmith. Vei înțelege de acolo ce înseamnă ceea ce ai făcut cu toate femeile care au crezut că au găsit în tine salvarea de la sinucidere. Pe toate le-ai cucerit atunci când se aflau la ananghie. Le-ai vorbit frumos, le-ai ademenit, le-ai promis. Și-ntr-un târziu le-ai spus adevăruri pe jumătate, continuând apoi, ca un sculptor de inimi, să ademenești altele, să-ți facă opera de o valoare inestimabilă.
Ai câștigat mult, dragul meu, ai fost fericit și împlinit, dar nu ți-a fost niciodată de ajuns o singură operă. Trebuia să dovedești că ești cel mai bun și că toate se lasă sculptate de tine, deși știu că nu sunt singurele. Femeile tale, opere de artă care au ajuns într-un final să renunțe la contractul cu maestrul lor, pentru libertate și fericire în singurătate, s-au împăcat cu ele însele.
Te-au părăsit și acum sunt liniștite în viețile lor.
Se vizitează unele pe altele mulțumindu-i lui Dumnezeu că a rămas una singură să îți satisfacă orgoliul, continuând să-ți poarte numele. O pui acum pe piedestal, după ce ani la rând a fost și ea încă una dintre ele.
Rămas fără niciuna, te întorci smerit să o urci pe piedestalul de pe care niciodată nu ar fi trebuit s-o dai jos. Femeie frumoasă, pe care n-o meriți, și care, dacă ar ști toate femeile pe care le-ai distrus, ți-ar întoarce spatele, s-ar da jos de pe soclu și s-ar face una cu ele: ar redeveni femeie singură, dar fără aripi false.
Tu, bărbatul artist, devenit celebru prin sculptarea sufletelor după propria-ți imaginație, îmi spui vorbe fără sens, la ceas de ananghie.
Oare până acum n-am existat? Când eram și eu o operă de artă, dragul meu, când te lăudai cu mine în fața tuturor, eram atât de neînsemnată, încât nu aveam de ce să primesc mai mult decât o bucată de iluzie. Azi, când mi-am luat singură dreptul la a fi FEMEIE, citesc și recitesc și nu înțeleg cum mai poți reproșa. Cum poți exclama AI REUȘIT!?
Fiecare din femeile tale au reușit să scape de obsesia ta. Altceva, ai reușit singur! Crezând că toate femeile sunt disperate să devenă opere de artă!
Peste despărțirea noastră a căzut demult ninsoarea de adio!
Și nu, nu e păcat!
Citiţi şi
Zavaidoc: iubire și muzică în anul 1923. Un roman insolit, semnat de Doina Ruști
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
