Care din noi e mai „tare”? Bărbatul sau femeia? Care sunt criteriile pe baza cărora se fac aceste comparații? Ce ne spun cunoscătorii din domeniile care studiază ființa umană, antropologia, mitologia, religia, fiziologia, psihologia ș.a.m.d.? Există vreun răspuns definitiv, după toate studiile mai mult sau mai puțin formale?
Ne-am inspirat dintr-o serie de imagini în care apar diferențe sesizabile, și am ales câteva care ar putea influența răspunsuri privind bătălia dintre sexe, un subiect de veșnică actualitate. Desigur, intenția e de a vă binedispune, nicidecum de a explora în profunzime acest aspect. Sau, poate, cine știe ce puncte nevralgice atingem în fiecare dintre noi, astfel încât să fim tentați să încercăm o schimbare.
Așadar, cum se vede din afară diferența dintre bărbați și femei și ce ne poate sugera fiecare aspect:
Bărbații se nasc „puternici și curajoși”, cel puțin aceasta este moștenirea atavică și mitologică pe care o primesc de la început. Așa că lor nu le pasă foarte mult de cum arată (excepțiile întăresc regula!), pentru că oricum atuurile lor masculine (fizionomie, statură, timbrul vocal) sunt tabu și nu suportă niciun fel de negociere. Din acest punct de vedere, 1-0 pentru ei, căci ei sunt cei care „aleg” femeile, indiferent de cum arată, pentru că ei sunt și „vânătorii”, și, totodată, cei care au sarcina de a face primul pas spre a seduce o femeie. „Dacă surprinzi o femeie goală, va încerca să-și acopere părțile intime cu mâinile. Un bărbat va sta exact așa cum l-ai surprins, chiar dacă nu are ceva cu care s-ar putea mândri în acest caz.” , spune Deb Baker, sesizând un aspect subtil al acestei diferențe, care ține de pudoare, un instinct înnăscut și întreținut, de cele mai multe ori, de rigorile unei moralități de ordin social.
În plus, cele născute din coasta lui Adam, fiind și mai multe în lume decât reprezentanții „sexului tare”(!), au îndeva, într-un colț al minții, neliniștea competiței cu celelalte, fapt care, până la urmă, e în avantajul tuturor. S-a stabilit că greutatatea medie a unei femei este de 65 de kilograme, cu aproximativ 13 kilograme mai puţin decât greutatea medie a unui bărbat, însă pentru ceea ce reiese din observațiile bărbaților, femeia ideală este cu 27 de kilograme mai ușoară decât el!
Dar (întotdeauna există un „dar”) se spune că, „de-a lungul secolelor, femeile au servit drept ochelari, având însușirea magică și încântătoare de a reflecta figura bărbatului de două ori mai mare decât este în realitate.” (Virgina Woolf). Calculați singuri scorul;)
Același lucru apare evident și în imaginea de mai jos: femeile au nevoie de mai mult timp pentru a ieși în lume, indiferent că e vorba de mers la serviciu sau de alte preocupări cotidiene. Pentru bărbați, efortul e minim față de cel pe care îl depun femeile pentru a profita cât mai mult de avantajul unui look perfect. La femei ține de imaginea socială, de impactul asupra celorlalți, dacă e vorba și de o relație amoroasă lucrurile devin și mai serioase, dar și de imaginea de sine, lucru pe care cele mai multe dintre femei îl conștientizează.
Lor nu le e indiferent cum ies la un spectacol, iar o femeie care se respectă ar trebui să ia în considerare și felul în care un bărbat apare la o întâlnire cu ea. Greu de înțeles un cuplu în care ea este îmbrăcată de gală, rochie lungă cu spatele gol, accesorii pretențioase, pantofi stileto, el în pantaloni scurți și adidași, nebărbierit, cu un tricou decolorat și părul în dezordine. Unde mai pui și că gesturile lui trădează o lipsă de educație crasă, pentru că o ia de gât ca pe un partener de bere și o ciupește de fund când ea îi șoptește ceva la ureche (fază autentică!). Cine are avantajul în situația aceasta, în care ambii ies șifonați, la propriu și la figurat? Sau, mai degrabă, am putea spune că eforturile ei au fost zadarnice dacă nu știe să-și aleagă partenerul care o pune într-o lumină proastă oricât ar fi de eclatantă? Nu spunem că iubirea nu ține cont de aspectul fizic sau de vestimentație, dar credem că ea trebuie să fie un argument al unei preocupări majore, în primul rând pentru propria persoană, pentru că ea este sursa principală, izvorul de la care pleacă afecțiunea, și apoi, în aceeași măsură (!), pentru ființa din proximitatea noastră intimă.
Și încă ceva: femeia ar trebui să fie mai conștientă de atuurile ei atunci când își alege partenerul, poate că ar fi bine să lase la o parte prejudecățile oricărei inferiorități și să se prețuiască mai mult. O relație înseamnă echilibru, armonie, ea presupune mereu o replică din partea celuilalt, din care să reiasă admirația, aprecierea și dorința de a se sincroniza în bine și mai bine. Prietenia, ca și iubirea, înseamnă reciprocitate și dorința de a crește împreună, ea este un fel de pepinieră a celor mai importante calități umane, e șansa la transformare în bine care ar trebui asumată programatic. Valorizarea omului cu care împarți sentimente speciale, unice în felul și la timpul lor, ar trebui să fie condiția esențială în funcționarea unei legături. Oamenii sunt diferiți de la o vârstă la alta, sunt diferiți și față de ceilalți, iar într-o lume aflată sub imperiul atâtor relativități are trebui să existe punți de legătură care să niveleze contradicțiile. Cum e posibil să le construim? Învățând să-l citim pe celălalt, să-i detectăm plăcerile și lucrurile care îl deranjează, să evităm să-i aducem orice fel de prejudiciu, cât ar fi de neînsemnat. A deveni unul cu celălalt înseamnă mai mult decât o legătură fizică, și măcar aceea dacă ar fi ideală, însemnă a experimenta o gamă infinit mai largă de sentimente care să fie eliberate firesc, fără rețineri, cu credința că, acolo unde ajung, își vor înfige rădăcinile în pământul fertil al sufletului. Poate că ar fi bine ca bărbatul să înțeleagă că femeia e templul afectivității, al sensibilității și al fragilității, iar femeile să priceapă faptul că bărbaților le trebuie recunoscute și apreciate calitățile, pentru a profita ele însele de acestea. Empatia și sentimentul de parteneriat win-win. Se spune, aproape clișeic, „femeia te ridică, femeia te coboară”, dar trebuie să recunoaștem că în viața unui bărbat există cel puțin două femei care pot face acest lucru: mama și soția/iubita. Alt gen de relații, alte influențe, alte provocări, alte rezultate. Bărbatul este într-o continuă transformare, mai mult decât femeia, sau, cel puțin, așa se pare la prima vedere. A fi băiatul mamei e ușor, dar dacă soția nu admite comparația? „Dacă nu ar fi fost femeile, am fi continuat să ne ghemuim prin peșteră și să mâncăm carne crudă. Ne-am civilizat doar cu scopul de a ne impresiona prietenele.”, spunea, cu o notă de umor, Orson Welles. Dacă ar fi să apelăm la o metaforă, bărbatul este războinicul, iar femeia este un templu care trebuie cucerit. Foarte mulți se opresc aici, moment în care încep să se diferențieze între ei: unii asediază și distrug, prea orgolioși de propria cucerire și având instictul de posesiune satisfăcut, alții reconstruiesc dintr-un impuls creator care vine din dragostea pentru un obiect valoros care ajunge în mâinile lor, înfrumusețând și protejând edificiul.
Întrebări dificile, răspunsuri pentru fiecare, în propriul for interior.
Sursă featured image: http://fullerlifefamilytherapy.org
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Femeile mature vs femeile imature
Bijuteriile pentru bărbați – între tradiție, simbolism și stil personal
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
