Ultimele atacuri ale musulmanilor extremiști se realizează cot la cot. Atacatorii intră liber în mulțime, iar mulțimea fuge. Ne-am uitat degeaba la filmele de acțiune americane unde bărbații adevărați luptau cu inamicii, săreau de pe trenuri, faceau raliuri în urmărire, nu s-a lipit nimic de niciun bărbat. În ultimul atac din Londra, un român a reacționat așa cum se face la noi, cum făceau cândva bărbații vlăjgani gata să sară în apărarea aproapelui, ori a țării. Puneau mâna pe topoare, pe furci și săreau să apere țara de inamici. Tiparul acestui român din Londra, dus acolo pentru a încărca burțile britanicilor, pare ieșit din actualitate. Oamenii sunt surprinși cum un om simplu își ia făcălețul în mână și aleargă după agresor.
Hai să facem un exercițiu de imaginație. Ce s-ar fi întâmplat cu agresorii dacă măcar bărbații din raza lor de acțiune ar fi ripostat cu ce aveau la îndemână, i-ar fi neutralizat și i-ar fi bătut măr cu ce ar fi avut la îndemână… un număr de 3-4 agresori la 50 de oameni… Proporția pentru o luptă echitabilă aproape că ar fi depășită, dacă ar fi să-i pui în arenă, nu-i așa? Ce se întâmplă în realitate? Oamenii fug. Oamenii nu luptă. Oamenii nu ripostează. Oamenii nu intră în dreptul conferit de legitima apărare. Oamenii nu se apără decât prin fugă. E și asta o formă de protecție, dar zău că n-are nimic bărbătesc în ea. Oamenilor le e frică…
Cum au ajuns bărbații secolului nostru așa fricoși în fața agresorilor? Cum nu se revoltă un oraș întreg, o țară întreagă, un continent întreg la astfel de atacuri? Răspunsul nu e departe, e chiar sub ochii voștri. Nimeni nu spune nimic de teamă să nu deranjeze, de teamă să nu generalizeze, de teamă să nu discrimineze, de teamă să nu fie contra curentului lumii politic corecte. Nici în urma atâtor atacuri nu avem voie să generalizăm. Doar le constatăm, unele par să ridice semne de întrebare autorităților, altele nu, majoritatea au fost sub ochii serviciilor care nu au reacționat tocmai să nu carecumva să discrimineze vreo minoritate insuficient integrată în civilizație.
Bărbații secolului nostru sunt pe cale de dispariție pentru că a apărut specia bărbaților efeminați, apoi a celor care își caută încă genul, apoi a celor care nu sunt nici una nici alta, dar îi compătimesc pe ceilalți și le respectă dreptul de alegere, ba chiar sunt de acord cu predarea tuturor acestor variante în manualele tipicului normal de comportament. Printre ăștia amestecați se mai găsesc bărbații adevărați cărora trebuie doar să le dai un motiv serios pentru a sări în apărarea cuiva, în apărarea țării, a Bisericii ori a unui ideal… ori pentru a rezolva direct și instictiv o situație la care nu poate asista pasiv, așa ca bucătarul moldovean din Londra, Florin Morariu. Un moștenitor al lui Ștefan cel Mare, care a plecat la luptă cu făcălețul, cu straița în spate, spre găsirea unui trai mai bun. Cât timp ne învățăm feciorii că e vremea mersului la pensat, a elipării definitive, a manichiurii ori a vopsitului de păr, n-o să pună nimeni mâna pe arme să sară în apărarea cuiva. Și-ar strica manichiura.
În Uniune și nu numai ni s-a insuflat ideea subordonării fără drept de apel, indiferent cine este factorul de forță. Azi FMI, mâine un agresor fanatic, poimâine un cancelar german care desenează migrarea civilizațiilor cum vrea și unde vrea. Până când vom accepta și tolera orice în numele proastelor acorduri semnate de proști conducători, prost învățați și rău intenționați? În România de azi se acceptă toate blasfemiile împotriva Bisericii din partea tuturor, pe drept și pe nedrept, și acceptăm, ca marionetele, să ni se construiască o megamoschee pe pământul Sfinților Brâncoveni, care au fost jertfiți de către turci pentru că n-au vrut să-și lepede credința în Hristos. Urmașii lor acum le fac cadou urmașilor asasinilor Sfinților noștri teren intravilan în mijlocul capitalei pentru a construi o megamoschee, cea mai mare din Europa, pentru a nu supăra o minoritate musulmană. În pământul țării ni se răscolesc Sfinții ce și-au dat viața pentru ca pământul acesta să nu fie luat de alte neamuri, iar acum lipsa bărbăției duce la lipsa de atitudine, duce la prostituție politică locală și mondială.
Și lumea nici nu are curajul să-și cheme bărbații la luptă. De frică. Frica nu-i bună, e de la diavol. De frica a nu se întâmpla ceva mai grav, mai de proporții, mai greu de gestionat, toată lumea acceptă inevitabilul. Lumea așteaptă să fugă. Atacurile sunt iminente, sunt anunțate și promise, apoi revendicate continuu de cei care instituie teroarea, iar oamenii așteaptă să fugă, să se ascundă, să se compătimească, să-și facă declarații oficiale de solidaritate: suntem alături de londonezi, de francezi, de nemți, de creștinii care mor în genocidul îndreptat împotriva celor ce nu se leapădă de credința în Hristos. Unde sunteți alături? Unde vă pregătiți bărbații să vă apere femeile, copiii, țara ori continentul? Lumea e condusă de lași și lașitatea este o condiție de păstrare a scaunelor. Astăzi se caută oameni căldicei, care nu ar putea deranja cu nimic o ordine regizată pentru mărunțișuri ca dreptatea, tradiția, corectitudinea ori adevărul.
Pe Gloria o găsiţi întreagă aici.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Împreună până se va face târziu în noi
Ea ar fi trebuit să vadă, să știe, să mă vadă
Îndrăgostește-te de o femeie care nu are nevoie de tine
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
