Unde vă sunt bărbaţii… ?
Am citit foarte des asta în ultima săptămână. Unde-s? Nu-s…
Sau sunt. Acolo unde sunt şi zăpezile de altădată, acolo unde sunt şi poveştile copilăriei, acolo unde sunt şi femeile de altădată. Acolo… undeva.
Suferim de o gravă disoluţie a cuvintelor „feminitate“ şi „bărbăţie“. Bărbaţii nu au dispărut, doamnelor. Ei sunt tot acolo, acolo unde i-a dus noua formă de feminitate. Acum virtuală, carieristică, modernă.
Avem zilnic teoreme despre cum să ne purtăm cravata şi ce culoare să aibă, despre cum să fim romantici şi când, despre cum să nu mai râdem la glumele misogine făcute de cel mai bun prieten, liber de obligaţii, despre cum să nu ne mai scobim în nas la meci, despre cum să nu mai ţipăm isteric la gol şi să ne spălăm paharul de bere după partidă, teorii despre ridicatul capacului de la toaletă (aici ţine mai mult de educaţie şi respect, părerea mea!), despre cum să ne punem periuţa de dinţi la locul ei şi pe ce parte să ne ţinem p… ortofelul. Teoreme despre cum să stăm cuminţi la shopping în mall şi despre graţia cu care trebuie să cărăm sacoşele cu chestii atunci când încep reducerile. Prea multă teorie.
Bărbaţii sunt şi există. Încercă să penetreze zidul acesta pe care şi-l construieşte în juru-i femeia modernă. Suntem la fel de bulversaţi ca şi voi. Nu ne este uşor să vedem cum se transformă feminitatea azi. Deşi nu este nimic de condamnat, timpurile ne transformă şi pe noi, dar şi pe voi, doamnelor. Uitaţi-vă la rapiditatea şi consecvenţa cu care feminitatea se transformă în masculinitate şi invers. Nimeni nu înţelege nimic. Politically corectness-ul ne pune capac la toţi. Apar sisteme noi pe care codurile noastre genetice nu le-au descifrat. Nu încă…
Aşadar, este o lume nouă cu definiţii noi ale sensurilor. E un război comun, doamnelor. Hai să-l luptăm cot la cot şi, eventual, să-l şi câştigăm. Împreună. Cum a fost de la început, când au apărut grădina, mărul şi şarpele. E simplu…
P.S. Niciunui bărbat adevărat nu-i place să fie legat cu un şnur de mătase frumos colorat. În schimb, unui bărbat adevărat îi place să se lege singur, cu lanţul, atunci când simte nevoia. Pregătiţi lanţul, doamnelor. Pregătiţi lanţul şi aşteptaţi. Nu se ştie niciodată ce pradă de colecţie va aduce ziua de mâine. Şi atunci va trebui să redefiniţi împreună noile sensuri ale cuvintelor „feminitate“ şi „bărbăţie“. Asta în cazul în care nu sunteţi prea ocupate pentru a afla unde sunt zăpezile de altădată. Vă spun eu. Nu-s…
Sau sunt. Acolo unde sunt şi doamnele, acolo unde sunt şi domnii despre care mai citim în cărţi, seara, când suntem singuri cuc.
Supă de linte… Mercimek
Călim două cepe, trei căţei de usturoi, un morcov şi chilli după gust. Sărăm, piperăm şi chimenim. Asta înseamnă că punem sare, piper şi o linguriţă de chimen – este condimentul ce adaugă şalvari acestei supe.
Adăugăm lintea (eu am folosit linte roşie, decorticată; este mai suavă, are culoare frumoasă şi se fierbe mai uşor; se găseşte în orice hipermarket) şi supa de pui, cât să o acopere.
Completăm cu o linguriţă de boia afumată, iute sau dulce, după gust. Fierbem totul la foc mic, până ce legumele sunt pătrunse, iar lintea devine moale ca iaşmacul unei domniţe de serai. Strecurăm totul prin sita fină şi apăsăm cu o lingură de lemn pentru a extrage şi ultima aromă de bazar.
Încălzim într-o cratiţă un cub de unt, adăugăm o lingură de amidon de porumb, amestecăm bine şi turnăm supa strecurată. Îngroşăm căteva minute.
Servim alături de crutoane picante şi iaurt de oaie. În Turcia, la taverne, se pune şi lămâie lângă. Cam atât. Poftă bună sau afyet olsun! 🙂
Pe Radu-l găsiţi aici.
Citiţi şi
Poate că nu vei fi primul, ultimul sau unicul ei bărbat
Viața este un cadou pe care îl despachetăm în fiecare zi
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
