Bărbații adoră femeile, iar femeile se simt obiecte se*uale. Ceea ce e bine: bărbaţii sunt atenţi cu obiectele, fie ele şi se*uale. Aşa procesăm noi universul, nu în suflete, ci în obiecte.
Am renunţat la a vedea sufletele din momentul în care am ieşit din peşteră să vânăm, să căutăm, prindem, jupuim şi ciopârţim un animal care păştea liniştit. Am inventat unelte şi arme. Apoi gadgeturi. Dacă am fi ars-o “cu suflet”, omenirea îl inventa pe Freud mult mai devreme şi lumea nu ar fi atât de evoluată. Dar natura ne-a dat opţiunea şi ne-a antrenat pentru misiunea pe care o facem fie că vrem, fie că nu.
Obiectele sunt viaţa noastră: maşini, telefoane, motoare, arme, bling-blinguri. Femeile se dau şi ele în vânt după obiecte, dar pentru ele sunt doar accesorii, pe când în cazul nostru obiectele sunt lumea în care ne definim aria de acoperire, puterea, provocarea, chemarea aceea care l-a trezit pe Columb noaptea şi l-a trimis pe oceane de nebun; a unui inventator care vrea o lume mai bună, o viaţă mai lejeră cu ajutorul unui obiect care să fie un alt punct de sprijin în haosul cerebral care de fapt, reflectă haosul universului.
Bărbaţii judecă lumea în obiecte pentru că lumea din asta e formată şi asta putem lasă în cel mai bun caz după noi, cât mai aproape de perfecţiune. Femeia consideră că sufletul e important, dar noi ştim că sufletul e atât de influenţabil încât are mereu nevoie de puncte de reper şi sprijin ca să poată simţi şi nu suferi.
Afinitatea pentru obiecte ne diferenţiază ca entităţi: femeile încă au o stinghereală în a folosi obiecte într-un sens util, nu doar decorativ. Poate doar vibratorul să fi avut mai mult succes. În rest, femeile conduc mai prost, nu se dau în vânt după arme, pescuit, vânat sau alte activităţi care implică un oarecare cult al obiectelor. Femeile încă văd în obiecte concurenţa lor directă: bărbatul îşi iubeşte maşina mai mult decât pe ele, poartă arme să se simtă puternici, îşi iau telefoane cât mai complexe care în ochii femeilor sunt doar complicate. Ele au nevoie de telefoane, dar cele mai multe se decorează cu tehnologia, nu o şi folosesc.
Obiectele sunt dorinţa noastră, sunt ţinta şi grija permanentă. Bărbaţii au creat multe obiecte de-a lungul istoriei, aşa că e absolut normal să fie concepte apropiate sufletului nostru.
Şi astfel am ajuns la diferenţa majoră: bărbatul lucrează cu noţiuni clare, bine definite, constante în apariţia şi existenţa lor, pe când doamnele au un suflet atât de fin încât tranşează universul şi lumea după adieri, fiecare boare se poate transforma oricând într-o simţire sau o nevoie, totul fiind obositor de relativ şi mereu în schimbare. Dacă bărbatul vede lumea ca un obiect plin de obiecte, femeia are o lume plină de toane – nimic clar, totul sensibil, mereu altceva. De aceea nu reuşim să ţinem pasul cu voi – nu reuşim să inventăm destul de repede obiecte care să ne echilibreze universul în care ne atrageţi. Şi atunci cel mai important element al relaţiei bărbat-femeie e supus metodei şi devine obiect, adică, culmea percepţiei şi încrederii bărbatului, lumina ochilor lui.
Aşa că, doamnelor, data viitoare când va simţiţi obiecte (chiar şi se*uale), zâmbiţi şi bucuraţi-vă: tocmai aţi devenit punctul de sprijin şi reper al unui bărbat. Iar asta e totul, obiectiv vorbind. Ştiu ce simţiţi citind ultimele rânduri: orice obiect e înlocuit la un moment dat cu altul mai strălucitor, zâmbitor, provocator. Însă acum că v-aţi lămurit ce e în mintea noastră, faceţi ceva. Şarmul feminin e pe toate drumurile. Bărbaţii caută obiecte de colecţie.
Citiţi şi
Citiţi şi
Un bărbat, două femei și mai mulți copii
Despre dragoste și bărbați, fără crize de emancipare
N-am primit niciodată flori de la un băiat…
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
