Stăteam azi la birou, pe Facebook, mă uitam pe profilul unui bărbat pe care îl simpatizez de vreo 2 săptămâni și m-a lovit: Doamne, eu chiar iubesc pe toată lumea, fără ca cineva să îmi dea motive reale să fac asta. Sunt genul de femeie care își imaginează de la prima întâlnire cum vor arăta copiii noștri, cum și ce o să îi gătesc cand ajunge seara acasă, ce filme o să vedem împreună, cum o să ne întoarcem amețiți din oraș, el după 5 pahare de vin, eu după unul singur şi un shot de tequila și o să înceapă să mă dezbrace din lift.
Nu, nu am fost întotdeauna așa și poate par instabilă spre “ușuratică” din punct de vedere emoțional, doar că, spre deosebire de cum mă relaționam în trecut cu persoanele de sex masculin din viața mea, încercând să le păstrez cu orice preț și făcând o tonă de compromisuri, doar pentru a nu fi părăsită, acum nu le mai fac și încerc să fac acest proces să dureze exact atât cât trebuie și merită persoana respectivă. Asta nu înseamnă că nu iubesc! Iubesc de la prima privire pierdută care îmi este oferită, de la prima atingere pe umăr sau pe obraz sau de la primul mesaj siropos pe care mi-l trimiți după o primă întâlnire reușită. Iubesc să mă gândesc toată ziulica la tine, să îmi tresară inima de emoție când mă suni, să mă trezesc cu tine în fața blocului la 12 noaptea, cu pretextul că nu puteai să dormi. Floricele roz, fluturi în stomac, e frumos la început, nu?
Doar că au fost situații în care doar cu atât am rămas. Binecuvântare sau blestem? Pentru că, pe cât de intens simt fluturii, pe atât de dezamăgitoare devin moliile, când lucrurile nu ies chiar cum îmi imaginam eu. Din diverse motive, cu care ne-am confruntat cu toții, treaba nu merge cu anumite persoane. Și dacă ar trece peste noapte, ar fi atât de simplu… Dar nuuu, chiar și fiind vorba de un flirt de o săptămână, întrebările de genul “De ce n-a mers?”, “Cu ce am greșit și când?” rămân acolo pentru o perioadă. Cât timp? Cât e necesar, pentru că asta fac oamenii ca mine, iubesc și suferă la fel de intens, nu le trebuie motive să plângă, în timp ce ascultă melodii triste de dragoste sau în timpul acelor scene emoționante din filme, trăiesc și iubirea lor sau a altora și durerea lor sau a altora la fel… intens! Dacă o să mă vedeți pe stradă, nu o să mă recunoaşteți niciodată, pentru că, în aparență, nu sunt deloc cum m-am descris aici. Ooo, dar esența, dragilor, esența merită un strop de atenție. Citeam ceva, mai demult, despre zodia mea, cum că ar fi singura zodie din zodiac care te poate iubi mai mult ca orice pe lumea asta (deci intens, cum scriam mai sus), dar şi dacă ajunge să nu mai aibă sentimente pentru tine, nu le va mai avea niciodată, orice ai face. Și da, asta sunt, o visătoare incurabilă, visez la o dragoste… intensă!
Și vreau să iubesc cât mai mult, mai mulți oameni și, într-un final, unul singur, chiar dacă asta o să implice și suferință, nu mi-e frică, sunt “călită”. Veniți în viața mea să vă iubesc! 🙂
Guestpost by ALBA CA ZĂPADA
Citiţi şi
Voi ați observat cât de greu e pentru unii să suporte fericirea, binele sau succesul altora?
Dispariția lentă a unei platforme de socializare și posibilitatea ca tu să devii CEO
Mercur intră pe 3 aprilie în semnul Taurului – horoscop
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
