Libertatea fără responsabilitate este un capriciu, o încăpățânare fără sens ce poate viețui mult timp în intimitatea noastră sufletească. A fi matur este plat, plictisitor, diluat și nu face obiectul unei reflecții reale sau măcar al unei interogări din când în când cu accente puternice în căutarea sinelui și nu în calea strălucitoare a dezvoltării personale, expusă în zeci, sute de manuale ce se ocupă de ceva timp cu științele vieții.
A fi matur nu implică să cercetezi neapărat dacă filosoful german Nietzche a avut dreptate în momentul în care vorbește despre „eul matur”, acel eu eliberat de constrângeri dogmatice sau să cunoști supra-eul despre care a vorbit ani la rând părintele psihanalizei Freud, a fi matur semnifică să te vezi cu luciditate și să poți identifica esențialul despre tine.
„Aș vrea să mă regăsesc”, aud deseori pe buzele multora care, deși au exercițiul singurătății nesemnificative (unde mai călătoresc, discută despre ce nevoi trebuie să-și mai satisfacă, câți bani sau resurse mai alocă pentru ei), ajung să se comportă cu o gravitate bolovănoasă care le este străină celor cu experiențe esențiale ce se învârt în jurul morții și vieții, din perspectiva dragostei. Poate trăiesc cu impresia că cei din a două categorie iubesc mai mult, cert este că aceștia sunt pe calea mai sănătoasă decât cei care fac un chip cioplit din nevoile lor.
Un fetiș modern – alintul în toate
Adevărul este că nu mai ai cum să te regăsești la nesfârșit. Devine un alint, un catren muzical prin care ne mobilăm originalitatea împrumutată de la alții și insuflată de propriu simț estetic. Poți să spui că încerci să te aduni, că vrei să te recompui, dar nu poți să te regăsești. Unde să te pierzi irecuperabil la o vârstă la care abia curg experiențele semnificative? De unde vine nevoie de regăsire? Această poftă de balaur deghizat în vulpe! Poate vine de la faptul că „vrei mai mult de la tine”, cum generic ne exprimăm în legătură cu toate năzuințele noastre, fie că sunt de natură financiară sau de peșteră. Spun de peșteră, deoarece mulți dintre noi nu depășesc prima bază din piramida lui Maslow.
Acest „mai mult de la noi” nu implică un amestec de experiențe lăuntrice în stare să ne fortifice, ci doar o expresie viciată a năzuințelor de peșteră. De unde să curgă maturitatea, de unde să irumpă sinele în conștiință, când noi suntem „de toate”, prin peștera primordială. De aici decurg o serie de înrâuriri nefirești care ne opresc să creștem spiritual, moral etc.
Când vrei să te aduni, simți că ceva-uri din tine s-au rătăcit înăuntrul ființei și așteaptă să le culegi. Acest proces este o invitație către tine pe care o poți amâna la nesfârșit, căutând să fugi de tine cu viteza luminii. N-ai cum să te regăsești când aceste bucăți maligne își cer dreptul la tumefiere în organismul tău proaspăt îndreptat către goluri, scopuri, obiective sub zodia eficacității și eficienței. Dacă nu vă simțiți deja într-un film SF cu roboți pe post de oameni până acum, nimic nu vă mai sperie imaginația alimentată unilateral de noul vocabular al umanității ce exclude non-umanul.
30 de ani – o etapă absolut firească
Să fim optimiști cu luciditate și să recunoaștem că nu ne putem regăsi la infinit după bunul plac, ne putem doar recupera. Dacă ajungi la 30 din diverse motive neregăsit, ești de nerecuperat. Atunci ai motive suficiente să consideri vârsta de 30 un motiv de tristețe, îngrijorare sau chiar invitație către suicid. În rest, consider că ne alintăm prea mult crescând moale, flasc cu tenebre vituperante de natură patibulară, când am putea începe cu un reflex al omului, de când eram cu toții copii… sinceritatea. După, continuăm cu rușinea și, în final, ajungem cu speranța la bucăți.
Din păcate, mulți se văd pe sine prin propriul egoism și atunci calcă pe bucățile ce par nefolositoare. Tot ei vin ulterior să deplângă lumea, soarta, viața pentru nedreptatea de a nu îi înălța pe piedestalul mult râvnit.
Din fericire, universul nu crede în dezvoltare personală și are mersul lui firesc. Să nu uităm că și el e compus din bucăți. Noi suntem oglinda lui.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Christian Dior și WC-ul din fundul curții – Eleganța vieții pe trepte de contrast
Invitație la filmul de scurt metraj REFRENUL COPILĂRIEI
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
