Într-o vineri. La restaurant. Ei îi pică din gură o bucățică din îmbucătura scumpă și-i aterizează pe piept. Că are. Nici întâmplare n-o pot numi la cât de neînsemnat lucru s-a petrecut. El: mănânci de parc-ai fi bunică-mea. Ea face mari ochii deloc umezi. El: a fost un compliment, eu am ținut mai mult la bunica decât la mama.
Într-o marți. El: te-ai tuns foarte mișto, îți stă foarte bine, felicitări hair stylist-ului. Ea zâmbește încântată. El, imediat: auzi, am acasă o pastă americană de albit dinții. Nu vrei să-ți dau și ție? Zâmbetul ei a zburat ca un porumbel neînvățat cu generozitatea omului care aruncă înspre el cu bucățele de pâine de parcă ar fi pietre.
Într-o joi. El: ai mai slăbit?!? Ea cu greu își poate ascunde bucuria. El: dar burta trebuie să-ți rămână, e foarte sexi… Ea aproape se învinețește la față încercând să și-o lipească de șira spinării.
De ce întârziem în relații toxice, lângă bărbați care nu pot oferi decât complimente ca o maioneză ratată? Știi tu, cumva?
For your information, ea a reușit să închidă capitolul “bărbat nesigur care dinamitează încrederea femeii până și în atuurile vizibile chiar de pe Lună”…
Citiţi şi
Femeile mature vs femeile imature
Mama – în rolul principal al Eroului
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
