Tot citesc în ultimul timp despre disperarea doamnelor care deplâng stilul de viaţă pe care îl aleg mulţi dintre bărbaţii contemporani, strigându-le despletite şi aproape înlăcrimate – măcar aşa, de efect la public – că nu-i mai recunosc, că nu ştiu ce e cu ei, că nu mai sunt suficient de „bărbaţi”. De fapt, cum s-au schimbat bărbaţii, ce simt doamnele că au pierdut?
Prima problemă este cea a imaginii. Un bărbat care se îngrijeşte se pare că poate crea o adevărată psihoză în rândul doamnelor. Un bărbat atent la detalii, care nu ezită, de exemplu, să-şi îndepărteze excesul de păr corporal – nu oricum, ci cu aparate speciale precum cele de aici, panichează şi este privit chiorâş, punându-i-se la îndoială inclusiv orientarea sexuală. Un bărbat pe care nu îl lasă indiferent moda sau care nu uită niciodată parfumul, un bărbat prieten cu cosmeticele pare că pune doamnele pe fugă.
O altă problemă este cea a comportamentului elegant, politicos (considerat desuet, exagerat sau chiar maniacal).
Şi nu înţeleg de ce. Din ce mentalitate colectivă eronată ni se trag prejudecăţile conform cărora bărbaţii – ca să fie bărbaţi – trebuie să fie o (vagă) idee mai evoluaţi decât maimuţele din care se zice că ne tragem. Un bărbat adevărat trebuie să fie cât mai păros (oare?), puţin grobian, din topor şi îmbrăcat cum dă Domnul, ca să ni se pară suficient de masculin cât să-l luăm în serios? De ce? (Ştiu că este o întrebare prostească, dar nu mă pot abţine. De fapt, voiam să întreb de ce asociem cu masculinitatea lipsa de grijă, de atenţie, poate şi o oarecare lipsă de bună creştere? Pe de altă parte, visăm la un prinţ călare pe cal alb, la un gentleman desăvârşit. Dar atunci când dăm în realitate cu ochii de un astfel de bărbat, ne apucă marea panică, ne ia groaza că nu e suficient de… masculin.
Haideţi ca înainte de a taxa atât de dur un bărbat atent cu sine (şi lăsăm extremele în plata Domnului), să-i acordăm şansa de a ne demonstra că ne înşelăm, că intuiţia, în acest caz, a luat-o puţin pe arătura proaspătă de pe lângă drum, hrănită fiind de standardele şi stereotipiile mamelor şi bunicelor noastre. Haideţi să-l lăsăm pe acest tip de bărbat să ne ofere o altă perspectivă asupra masculinităţii, fără să ne zburlim, gata de atac. Ce ziceţi, doamnelor, merită să încercăm?
Citiţi şi
De ce și-ar face cineva implant de păr – convingeri, pe bune!
Unde se termină iubirea, începe… conviețuirea
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
