Despre bărbații muieratici. Gagicari. Pff, nu-mi place cum sună „afemeiați”. Prea prețios sună. Sună a teză de doctorat plagiată. Deci vorbim de tipii cărora le joacă mereu ochii în cap, întorc privirea după țâțișoare, fundulețe, vânează noi achiziții, uneori înșală la propriu, alteori doar se fac că înșală…
Nu-s ușor de gestionat, băieții ăștia. Bine ar fi să cântărești atent înainte să te legi la cap cu ei, fiindcă e imposibil ca sâmburii gagicărelii să nu fi răbufnit în timp util. Numai că, la faza inițială, faza tânăr-crudă a relației voastre, tinzi să-ți închipui că e ceva trecător, să te îmbeți cu apă rece cum că pe tine te-a cerut de soție, deci pe tine te iubește, iar soția e soție, bla bla. De fapt nici nu tare greșești. Bărbații ăștia sunt doar vânători, rarissim ei se vor căra de acasă pentru alta, lăsându-te cu buza umflată. Ăștia cam revin la confortul de acasă, desigur dacă mai ajuți și tu confortul.
Nici vânătorii adevărați nu se însoară cu fazanii ciuruiți în aripă, necum să ceară de nevastă iepurii de câmp fugăriți de gonaci. Nu?
Mai degrabă dispar cu amanta tipii introvertiți, monogamii, decât muieraticii din cromozomi. Monogamii tocmai de aceea și pleacă, fiindcă nu-s în stare să joace la două capete. Li se pune pata pe câte una, și numa vezi că se duc în plata lor, de rămâi crucit și vuiește cartierul.
Bun. Să zicem că ai avea „mușchiul” necesar traiului „à la longue” cu un gagicar. Te sfătuiesc să eviți câteva chestiuni de principiu. EVITĂ:
1. Să-l acuzi întruna că rotește girofarul. Până doar se uită, nu-i așa mare bai. Dacă insiști, chiar va ajunge să depășească strict „privitul”.
2. Dacă presupui că a depășit privitul, evită să-l interoghezi obsesiv de ce te înșală cu aia. Stupid. Păi, nici el nu știe de ce. Sau, dacă știe, crede-mă că n-ai vrea să auzi răspunsul adevărat!
3. Evită să-l părăsești cu titlu de amenințare, când tu de fapt n-ai vrea să te desparți, îl vrei tot pe el și suferi ca porcu. Riști să-l pierzi pe bunelea, or pare-se că nu asta-ți dorești, tu încerci doar să-l sperii. Părăsitul indecis, demonstrativ, doar ca mijloc educativ, este una din cele mai mari tâmpenii. Nu conduce spre nimic bun. Îi ridici mingea la fileu, ar putea chiar să-și dea seama cât de bine-i fără tine. Bașca circul cu du-te vino, sacoșe, plânsete, uși trântite. De ce? Când poți educa mult mai fain.
Totuși, ce-i de făcut?
1. Să te gândești bine, înainte de a te mărita, dacă poți duce baiul ăsta pe umeri. Stă pe același calapod cu bărbatul bețiv sau drogat sau jucător la cazinouri. Dacă nu poți tolera, îl lași pe tip și schimbi macazul. Dacă poți, atunci măcar joacă inteligent tot ceea ce va urma. Fiindcă va urma sigur, crede-mă.
2. Dacă te-ai prins abia DUPĂ măritiș cu cine ai de-a face, reevaluezi situația. Vei continua cuplul închizînd ochii la derapajele lui? Dacă da, fă-o superior, fără să te umilești cerând explicații și fără să te plângi pretenuțelor care abia așteaptă să te bârfească în târg. Sau, mai păgubos, nu carecumva să intri în competiție cu fiecare nouă victimă de-a lu bărbat-tu! Gestionează de sus, din afară, scena amantlâcului și nu-ți băga năsucul în cocina lor efemeră. Trece. Lasă competitoarea să se desfășoare în voie și mizează pe faptul că amantele vin și trec, iar tu rămâi. Dacă, feri doamne, intri în competiție, SIGUR vei pierde! Adversara va fi la început mai bună, doar fiindcă e ALTA. Ascultă: genială și bombă sexi să fii, el tot o va vâna pe adversară, numai fiindcă e ALTA decât tine.
Amintește-ți de toate VIP-urile râvnite planetar de bărbați, care și ele au fost înșelate, de partenerul oficial, cu o alta. Ai spune că așa muiere n-ar putea înșela niciun om întreg la cap! Și totuși…
3. Dacă nu reziști măcelului psihologic și orgoliului, desparte-te ferm, fără tare multe explicații. Lasă explicațiile, știe el precis de ce îl părăsești! Explicațiile sunt justificate doar atunci când, din dialog, speri că poți schimba ceva, or pe bărbatul gagicar nu-l schimbi. Never ever. E take it or leave it.
Știu că sună pragmatic, și sec, și lipsit de romantism. Aproape de neaplicat practic. Dar cred din inimă tot ceea ce spun azi, aici.
Sfârșesc cu un banc tematic.
Un tip anost, așteptând în anticamera șefului, privește secretara blondă, înaltă, picioare impecabile, sâni generoși. Își șoptește trist în barbă: „hmmm… și când stai să te gândești că și de asta e sătul careva!”
Pe Otilia o găsiți cu totul aici.
Citiţi şi
Un apartament într-un ansamblu rezidențial – cea mai bună alegere
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
