Într-adevăr, la naiba cu iubirile imposibile!… şi totuşi prefer o iubire imposibilă în locul unui vid în suflet.
Fiind de vreo 30 de ani în această lume, am aflat de mult că viaţa nu se desfăşoară aşa cum mi-o imaginam când eram o copilă visătoare şi îl aşteptam pe prinţul din poveşti. Aşa cum am aflat, tot de multă vreme deja, indiferent cât de mult îmi doresc ceva, nu e suficient pentru a se întâmpla.
Cam la fel stă treaba şi cu iubirile imposibile, nu pot porunci inimii mele să nu se îndrăgostească de un bărbat, doar fiindcă ştiu că nu este disponibil.
Atunci când l-am cunoscut, era disponibil, însă eu nu ştiam asta. Şi fiind prea ocupată să îmi alung propriii demoni, nu l-am observat imediat – fapt pe care îl regret în fiecare zi de atunci.
Şi cum viața asta are obiceiul de a ne aduce în situaţii neprevăzute, am început să petrecem timp împreună, la locul de muncă. Amândoi fiind destul de retinuţi şi precauţi cu persoanele recent întâlnite, la început conversaţiile noastre se rezumau la muncă. Pe masură ce petreceam mai mult timp împreună şi începeam să ne cunoaştem, ne dădeam amândoi seama că avem gusturi similare, principii şi valori morale similare. Descoperirea îmbucurătoare pentru amândoi ne făcea să ne dorim mai mult timp unul cu celălalt, să flirtăm unul cu celălalt şi să ne mutăm conversaţiile în plan personal.
Cumva, pentru a-mi dovedi că oamenii pe care îi întâlnim trebuie apreciaţi la timpul potrivit şi că dacă nu sunt în stare să deschid ochii, pierd tot ce vreau (chiar dacă nu ştiu că vreau), el a devenit indisponibil. Relaţia noastră nu s-a schimbat ca urmare a idilei începute; din contră, petreceam şi mai mult timp împreună, eram în continuare atraşi unul de celălalt, iar eu mi-am dat seama curând că mă îndrăgostisem de prietenul meu implicat deja într-o relaţie amoroasă.
Perioada dintre momentul în care am realizat acest lucru şi momentul în care i-am spus că mă îndrăgostesc de el a fost cumplită, un adevărat montagne-russe de sentimente contradictorii, de la fericire şi extaz la agonie şi teamă. Şi i-am spus că m-am îndrăgostit, nu pentru a-i strica relaţia, pentru că valorile mele morale mă împiedicau să fac acest lucru (şi el ştia), ci pentru a îmi mărturisi sentimentele şi a mă elibera de un secret ştiut doar de sufletul meu.
Atunci s-a intâmplat ceva incredibil, neprevăzut de mine în niciun scenariu imaginat în multele nopţi nedormite: bărbatul pe care îl iubeam a rămas în viaţa mea, relaţia noastră s-a dezvoltat în continuare, ne suntem dragi unul celuilalt în continuare şi ne bucurăm de clipele petrecute împreună. Bineînţeles că nu este întotdeauna uşor, pentru că atracţia şi flirtul există încă, eu am momente când vreau mai mult de la el, iar el nu îmi poate oferi.
Să condamni şi să judeci este foarte uşor, însă niciodată nu putem înţelege cu adevărat acţiunile unei alte persoane, indiferent cât de bine am cunoaşte acea persoană. Fiecare individ este unic şi este suma experienţelor trăite, a deciziilor luate şi a propriilor acţiuni.
Nu cred că există cineva care să își dorească să trăiască o iubire imposibilă, eu, una, sigur nu mi-am dorit aşa ceva. Însă analizând viaţa mea din ultimul an şi jumătate, de când trăiesc o iubire imposibilă, şi analizând omul vesel, zâmbitor, curajos şi optimist care am devenit, sunt recunoscătoare că am întâlnit acest bărbat minunat care a reuşit, cu un zâmbet cald, să îmi facă inima să ticăie din nou, să îmi aducă linişte şi nelinişte în acelaşi timp, şi îi sunt recunoscătoare pentru că îmi este prieten şi ştiu că mă pot baza pe el, aşa cum şi el se poate baza pe mine.
Sper ca viața asta, care ne-a adus împreună pentru a ne descoperi şi a ne despărţi, să găsească o modalitate pentru a ne aduce din nou împreună pentru a ne iubi, pentru ca el va fi întotdeauna iubirea mea.
Aşa că prefer o iubire imposibilă unui suflet pustiit.
Guest post by A.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
6 semne că relația se apropie de sfârșit
Ai fi flatată sau ofensată dacă ai afla ce face înainte de întâlnirea cu tine?
Orice i s-a întâmplat altuia ni se poate întâmpla și nouă
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
