Uneori, Facebook-ul nu e chiar o pierdere de vreme. O prietenă (reală) postează de ceva vreme mici conversaţii ale unuia dintre copiii săi, al cărui raport lingvistic cu lumea e foarte puternic mediat de replici, fidel memorate şi reproduse, din filme. Cea mai recentă postare (numele sunt schimbate):
« Bogdan, cumnatul meu, l-a şicanat în mod constant pe Matei. A fost foarte rezistent, până când a răbufnit: “De tine….. Mă ocup mai târziu….. Creier de găină! “ ( bineînteles, o replică dintr-un film). Am rămas toţi muţi, dar şi încercam să nu râdem. Am discutat acest aspect ulterior cu Matei, a înţeles că a greşit, dar m-a pişcat şi pe mine: “Mami…. Sunt supărat… Tu nu înţelegi! De ce nu eşti de acoardă cu mine?…aaaahh… De acord“ ».
Comentariul meu:
Adultul a înţeles că el a greşit primul, folosind copilul ca “obiect” pentru propriul amuzament? Cam asta voia să spună Matei… Dacă îi facem pe copii să înţeleagă că au greşit, fără să le spunem şi că suntem de acord că adultii au greşit şi ei, le generăm – fără să vrem – frustrări şi, cu timpul, neîncredere în ei şi în ceilalţi. Şi îi obişnuim cu ideea că cei mai mari şi mai puternici îşi pot permite orice în relaţiile cu cei mai mici şi mai slabi. Cu toate consecinţele care decurg din acestea…
Când v-aţi amuzat ultima dată pe seama unui copil, şicanându-l, ironizându-l, îmbrăcându-l, dezbrăcându-l, punându-l să cânte, să danseze etc.?
Când aţi “educat”ultima dată un copil pentru că “a răspuns obraznic” unui adult care făcea ceva din toate acestea, fără să-i spuneţi deschis că şi adultul a greşit, că amândoi s-ar cuveni să spună “Te rog să mă ierţi“şi “Te-am iertat” şi că cel mai bun o face primul?
Când, după ce aţi certat un copil, îl auziţi spunând “Tati, te-am iertat“, în loc să comentaţi “A ! Deci tu m-ai iertat pe mine ?!” , gândiţi-vă ce vrea să spună, ce nu aţi înţeles …
Citiţi şi
Să mă prezint, sunt fosta soție a lui Petru (cutia cu surprize)
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
