Mă uit în jur și sunt din ce în ce mai convinsă că dreptul de a crește un copil ar trebuie să fie ca cel la vot: trebuie să fii eligibil, ca să faci asta. Cu reproducerea nu mai avem ce face. Că a zis bunul Dumnezeu să mergem și să ne înmulțim. Ce dacă suntem părinți execrabili? Noi să îi facem, că o avea El grijă de ei, apoi.
Dar să nu intrăm în abstract. Aici, la noi, acum. De ce, înainte de adopție, cel care dorește să salveze viața unui copil, trebuie să treacă prin teste de foc, timp îndelungat, înainte de a reuși să îl ia acasă? Să nu mai vorbim de cazul în care e vorba de o familie monoparentală, sau, și mai rău, un cuplu gay. Dar de ce nu se aplică aceeași politică sceleratului sau sceleratei, idiotului sau idioatei, pedofilulului, violatorului, frustratei, pițipoancei de mall, curvei politice (femeie ori bărbat)? De ce nu trebuie să treacă teste de integritate, bunătate, echilibru emoțional și mental? Hm? De ce?
De ce toți ”păduchii” care mergeau la sârbi, imediat după ’90, și făceau bișnită cu blugi, ciocolată, spray-uri și țigări, au avut dreptul să-și crească puii și să ne umple apoi de o clasă politică (de parcă am avea așa ceva) formată din bișnițari, mici afaceriști și hoți? Nu, nu sunt produsul societății. Ci a celulei societății. Iar lipitoarea naște lipitori.
Băăăi, idioato! Nu avea impresia că, dacă rămâi însărcinată, el o să rămână pe veci lângă tine și o să te iubească. Nu te gândi că o să îi golești conturile, pentru că ești mama copilului său. Gândește-te, idioato, că, după ce naști, o să ai chef în continuare să bați cluburile, să atârni zile întregi prin mall și să mergi la chefuri. Și, ghici ce? Copilul o să ți-l crească mă-ta și tac-tu. Iar tu și ăla de îi e tată o să îl vedeți odată la câteva săptămâni. Sau tu, fiind o mamă model, o să te duci să îl vezi în fiecare duminică, două ore? Știi, îi va fi bine la bunici. Oricărui copil îi e bine la bunici. Până la un punct. Când va ajunge la școală și va vedea cum ceilalți copii sunt aduși și luați de părinți, cum vorbesc despre plimbarea în parc cu mama și cu tata. Și se va întreba el cu ce a greșit. Și va ajunge să fie nervos, și agitat, și violent cu alți copii. Sau va suferi de o tristețe apăsătoare. Pe care va tot încerca să o mascheze. Așa va ajunge la nevroze, și mai apoi în depresie. Și vor trece ani mulți de psihoterapie, pastile, nopți nedormite, întrebări și frământări, până să își dea seama că vina nu e a lui, ci a nenorociților de părinți care l-au făcut, fără a fi capabili să îl crească frumos, în iubire. Dar el te va ierta, idioato! Va fi învățat că singura șansă de a se vindeca e iertarea. Însă eu nu te iert. Pentru că ai făcut să sufere un copil nevinovat.
Înainte ca un om să crească un copil, ar trebui controlat la suflet și la minte. Altfel continuăm să umplem orfelinatele și penitenciarele. Nu e mai bine ca un copil să fie dat înspre adopție unei familii gay, decât să i se trunchieze sufletul într-un orfelinat? Știți foarte bine ce se întâmplă cu ei, după ce ies de acolo. Vai, mama lor. Puțini sunt cei care se salvează. De cele mai multe rămân pe stradă, nu își găsesc loc de muncă, și nu au o viață. Așa ajung să fure sau să dea în cap. Și vina nu e a lor. Sub nicio formă. I-a învățat cineva că nu e bine? Așa au văzut, așa fac. Ei trebuie să supraviețuiască.
Și ce dacă vorbim de familii monoparentale? O mamă sau un tată singur, cu suflet sănătos își va crește cu siguranță mai bine copilul decât minunata familie formată dintr-un bătăuș și o alcoolică.
Ne-am umplut de bărbați care suferă de complexul lui Oedip. Băi, dă-i drumu’. Dă-I un șut în c*r și trimite-l să își găsească serviciu și apoi spune-i că a venit momentul să se mute în chirie. Mai lasă-l să respire. Nu îl suna la 12 să întrebi dacă a mâncat prânzul. Are 35 de ani. Crezi că până la vârsta asta nu a învățat să își recunoască nevoile primare? Nu îi mai ține sub fusta ta, dezvoltând o obsesie emoțională pentru el, pentru că ești nemulțumită în relația de cuplu. E fi-tu, nu bărba-tu. Înțelegi? Ești bolnavă și îl îmbolnăvești și pe el. Iar el, la rândul lui, se va însura, dacă tu vei fi de acord, bineînțeles, cu una ca voi. Și uite așa vor naște un alt copil care va dezvolta complexe, frustrări și dezechilibre emoționale.
Știți de ce sunt așa de supărată? Pentru că m-am săturat să văd adolescenți care se droghează și se aruncă de pe blocuri. Pentru că nu mai suport să văd copile de 12 ani care trag din pungă. Pentru că nu mai vreau să văd tineri depresivi, care suferă, fără a fi vinovați de ceva. M-am săturat de mânuțe întinse și ochi care te imploră să îi iei acasă, pentru că vor și ei iubire, și mângâiere, și joc, și tandrețe. Nu mai pot! Și voi, cei care i-ați făcut, inconstienți fiind, voi sunteți vinovați! Aștept să vă vină nota de plată. Și sper să vă doară. Tare.
Pe Ioana o găsiți toată aici.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂 Trimite-ne textul pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea, compasiunea și blândețea
Un bărbat, două femei și mai mulți copii
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
