baby
atât de dezamăgit ai fi să te vezi prin ochii mei acum
ești atât de “fake”, de slab, lipsit de asumare, substanță, respect de sine, de responsabilitate.
de fapt, cum să ai respect de sine? “sinele“ tău e murdar tare
ești un fals care părea atât de real oglindit în mine.
știi de ce? pentru că eu te-am iubit.
din nou, am iubit ceea ce nu merita. mi-am învățat lecția acum.
lecția mea era să nu mai fac aceeași greșeală de a încerca să port teniși când picioarele mele nu sunt pentru acest gen de încălțăminte.
o să fiu o alta despre care vei povesti cu următoarea “victimă”. de fapt, tu ești victima propriei tale falsități și mizerii.
ești jalnic. deși ai atâtea calități care ar putea străluci, ele pot doar să răzbată prin mizeria vieții tale ca lumina printr-un geam murdar.
și ai fost atras de puritatea mea, pe care ai mânjit-o, baby…
dar atâtea lacrimi câte am plâns au curățat-o, sunt iar EU!
tu nu te amăgi că îți vei crește bine copiii sau că ce frumos trăiești tu… e fals totul.
ai avut parte în viața ta și de real, dar nu ți-ai asumat să trăiești așa permanent, pentru că nu te ține, e materialul slab.
preferi micimea, minciuna și maschezi o frică imensă cu o falsă duritate. slab, baby, slab!
nu ai meritat să mă atingi măcar.
o să trăiești toată viața lăudându-te cu ce ai trăit tu, când de fapt nu ai avut curaj să trăiești.
oare nu ai frică? de Dumnezeu, de soartă, de roată aia rotundă?
ai produs atâta suferință în viața ta atâtor persoane! crezi că nu vei plăti?! păcat că nu vei plăti tu direct, ci vei plăti prin cei dragi ție.
era atât de corect să fii sincer cu mine, să punem punct unei situații care ne producea suferință și să nu mă amăgești atât.
m-ai lăsat să gândesc pentru doi și să fiu undeva la mijloc, în incertitudine, agățată în NOI care nu mai are substanță.
mi-e silă de mine cât am suferit pentru comportamentul tău neasumat. trebuia să mă prind, rațiunea funcționa, dar inima o frâna. tu te crezi un colecționar de momente frumoase. te minți.
pfuuu… și eu te-am crezut “masculul meu alfa”! “beta” poate, dar nici acela al meu.
eu mă iert că te-am iubit și crezut și te iert pentru că nu ai putut/știut/vrut să faci altfel. și să mă ierți și tu.
nu ai avut tăria să îți înveți lecțiile karmice și acolo te vei învârti în cerc până o vei face.
succes, baby!
eu voi rămâne acolo, pe umărul tău, aripa care nu și-a găsit perechea în tine.
Guest post by anonimă
Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Am fost crescută de o mamă narcisistă și un tată complet absent emoțional
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
