Tulle* roz, mișcări grațioase, silueta longilină, reflectorul amețitor și aplauzele frenetice ce aduc personajul înapoi în realitate. Câte fetițe nu visează la un astfel de moment, încărcat de frica, dar și de magia debutului pe scenă încheiat cu o piruetă desăvârșită? La începutul secolului trecut, trei grații ale baletului rus – Irina, Tamara și Tatiana au dat numele unui celebru fenomen artistic numit “baby ballerinas”.
Într-un Paris devenit Mecca artiștilor alungați de regimul bolșevic, coregrafi și mari nume ale baletului rusesc rescriau istoria dansului. Olga Preobrajenska, una dintre cele mai cunoscute dansatoare ale Europei, le avea ca protejate pe Irina Baronova și Tamara Toumanova, amândouă de doar 12 ani, iar Mathilde Kschessinska, fostă balerină și amantă a Ţarului Nikolai al II lea, era profesoara Tatianei Riabouchinska, care avea 14 ani.
Cele trei copile au fost descoperite de George Balanchine și desemnate în 1932, drept starurile companiei Ballets Russes de Monte Carlo. Ajunse la Paris împreuna cu familiile, extrem de talentate și muncind până la epuizare, fetele au reușit în scurt timp să devenină un fenomen al vremii. Viața și drumul de la “baby” la “ballerina” au fost descrise de Irina în cartea “ Irina: Ballet, Life and Love”, pe care a publicat-o spre sfârșitul vieții.
Cele trei balerine, împreună cu familiile și coregrafii, formau un mic trib, un spațiu social închis în care fetele nu aveau altă opțiune decât să își depășească continuu limitele. Instruite de cele mai mari balerine ale Rusiei, fetiţele au ajuns să stăpânească o tehnică impecabilă, grație metodelor de lucru specifice școlii de balet din Sankt Petersburg. La o vârstă la care nicio balerină provenind dintr-o școală din Leningrad sau Paris nu ar fi putut să se afirme, “baby ballerina” revoluționau lumea baletului și depuneau mai mult efort pentru roluri și spectacole decât cel făceau balerinele deja consacrate în baletul tradiţional.
Blonda Irina (1919-2008), la numai 12 ani, avea o tehnică atât de bună încât după opereta “Orpheus în Paris”, un critic celebru al vremii scria: “Senzația serii! Micuța Baronova a interpretat finalul galopant ca o tornadă”. Irina avea o prezență scenică și o eleganță în mişcări atât de nefirească pentru vârstă ei, încât la finalul spectacolului Massine’s Le Beau Danube, unul dintre muzicieni, îndrăgostit, o aștepta la ieșire numai ca să descopere, de fapt, nu o divă, ci o fetiță în șosete albe cu alură de școlăriță, însoțită de mama ei. Tamara (1919-1996), de o frumusețe uluitoare, a fost supranumită “perla neagră a baletului rusesc”, criticul Kathrine Sorley Walker descriind-o astfel: “Cu ochii ei mari și negri, părul de abanos și pielea precum magnolia, combină lirismul și virtuozitatea la un nivel remarcabil”. Iar Tatiana (1917-2000) a fost muza coregrafilor completând trioul pe care publicul vremii îl aclama nu doar ca pe o noutate, ci ca pe o emoționantă expresie a dansului.
Pentru cele trei fete, însă, viața cu Ballets Russes a fost una dedicată exlusiv muncii. Până la 20 de ani, tinerele reuşiseră să adune mai multe ore de dans și spectacole decât alți artiști experimentați în întreaga carieră artistică. Tot în cartea sa, Irina descrie, pe lângă emoțiile, prieteniile și iubirea pentru dans, turneul “Baby Ballerinas” în 100 de orașe din Statele Unite ale Americii. După spectacol, câte unul în fiecare oraș, fetele se opreau pe fugă pentru o cină rapidă și apoi ajunse la noul hote, repetau pentru următorul show. Urma apoi un somn de câteva ore – de la răsărit până la amiază, în tren, spre următorul oraș. Nu e, așadar, de mirare că la doar 20 de ani Irina suferea de inimă și a fost consemnată de către doctori la 6 luni de odihnă.
Peste ani, într-un interviu pentru filmul “Ballets Russes” Irina își amintește cu zâmbetul pe buze: ”A fost amuzant… a fost minunat. Și câteodată eram și plătite”. Vorbe care contrastează cu imaginea creionată de Ann Barze, critic de dans, ce și-o amintește pe Baranova coborând din tren la Chicago, în mijlocul iernii, doar în ciorapi.
Cele trei “baby ballerina” au fost un fenomen al unei epoci în care copiii-minune erau atracţia spectacolelor de vodevil și a industriei de film americane – poate vă amintiţi de Shirley Temple , care exact în aceeaşi perioadă era copilul-minune al cinematografiei americane. Pe fondul ambițiilor părintești și a dorinței de a reuși, cele trei copile s-au transformat în balerine desăvârșite în cadrul Ballets Russes și apoi și-au continuat cariera pe cont propriu. Chiar dacă au ales drumul spectacolelor pe Broadway sau liniștea domestică a unei familii, ele rămân un exemplu, fericit sau… nefericit? de talent şi muncă istovitoare pentru păstrarea locului câştigat cu atâta efort în vremuri când a face artă însemna în primul rând sacrificiu. Dans, artă și stil de viață…
*tulle – ţesătură fină, rară și transparentă, cu ochiuri rotunde sau poligonale, din care se confecționează perdele sau cu care se garnisesc unele articole vestimentare pentru femei. (Pron. tül. / < fr. tulle, cf. Tulle – oraș în Franța)
Citiţi şi
Unde se termină iubirea, începe… conviețuirea
“Sunt într-un proces de dezvoltare personală.” Sună COOL, nu-i așa?
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
