Multe mi-a fost dat să văd şi să aud pe lumea asta. Dar mai ales să înţeleg. O calitate pentru care îi mulţumesc lui Dumnezeu, dar şi oamenilor speciali care mi-au fost mereu alături şi care au răspuns curiozităţii mele, uneori exacerbate, în ceea ce priveşte tainele universului. Şi am reuşit, Slavă Domnului, să-mi explic tot felul de fenomene, care de cele mai multe ori nu sunt pe înţelesul tuturor sau depăşesc limitele aşa zisei normalităţi. Până aici, după cum se poate observa, vorbesc frumos şi elevat, aşa cum o fac eu de obicei. Pentru cele ce vor urma, însă, se vor schimba datele problemei, mai precis ale… vocabularului.
Şi cum acolo unde există genialitate, există şi prostie, multă, uneori, că… deh, nu putem execela în toate, am descoperit cu stupoare că nu pot înţelege nişte lucruri aparent banale şi pe care, pariez, că în momentul în care voi încheia articolul, mulţi vor încerca să mi le explice. Că la dat cu părerea suntem on top, always. Par exemple, nu înţeleg şi pace de ce, în morţii mă-sii, un individ de sex masculin (să zicem), că pe feminine nu le-am prins cu infracţiunea (încă), susţine public că este singur (single), deşi nu este aşa!
Ce motive nebănuite şi încâlcite ar avea un domn (să luăm ca exemplu un domn stilat, inteligent, intelectual etc şi nu orice maidanez, că la ăla ar fi simplu de înţeles de ce procedează în acest fel), să nu recunoască că este într-o relaţie cu o femeie? Cât tupeu poate să aibă intelectualu’, care deşi e aproape „măritat” cu proasta în cauză, să spună că este singur, iar atunci când are ocazia, să-şi şi exprime dorinţa de a cunoaşte alte femei.
Acum, scuzaţi cuvântul proastă! Nu săriţi cu gura şi nu daţi cu pietre! Ăsta e adevărul, aia e o proastă. Şi eu am fost, dar mi-a trecut. O proastă care, desigur, îl iubeşte pe escroc, îl venerează chiar şi ar fi în stare să strige în gura mare cât de fericită este, fericire care, din păcate, nu este recunoscută şi de el.
Pe reţelele de socializare, ea este extrem de fericită, par că au o relaţie ce durează de câţiva ani, au poze împreună, ea îşi face iluzii, merg la evenimente, o prezintă familiei, ce mai, se anunţă nuntă mare în cartier. La el, în schimb, e mare tristeţe, pesemne că se anunţă vreo înmormântare. Nu numai că declară că este singur, dar nici pozele alea mişto, de familie, nu există.
Bă, băiatule, în morţii mă-tii de nesimţit, ce plm e în mintea ta, mă? Mă faci să cred că femeia aia care îţi spală chiloţii sau îţi dă o mâncare caldă, care-ţi mângâie copiii, boule, sau ţi-o s*ge, când ai tu chef, e doar un accesoriu pentru tine, cretinule! O scoţi în lume când vrea p*la ta, exact ca pe pantofii tăi de la Paciotti pe care ai dat jumătate din salariu şi îi încalţi o dată pe lună.
Mă întreb, aşa, ca tuta, ce căcat i-ai putut spune ăleia de a acceptat această situaţie? Pentru că e, clar, o situaţie de compromis. E ca şi cum i-ai spune: ştii, eu stau cu tine pentru că momentan nu am altă varianta, dar în clipa în care am găsit „femeia perfectă”, am şi zburat. No ofense. Unde e, bă, băiatule, reciprocitatea? Că doar tu şi alţii că tine vă bateţi cu pumnul în piept că va doriţi femei de casă, iubitoare şi serioase, iar când le aveţi, vă bateţi joc de ele în cel mai jegos mod. Eşti tot timpul într-o căutare, de parcă se anunţă vreo apocalipsă şi tu nu ai reuşit să f*ţi toate femeile din oraş şi din cele învecinate. Ştiu că am spus mai devreme că eşti inteligent, stilat şi intelectual, dar las-o şi tu mai moale cu pretenţiile. Că nu eşti perfecţiunea întruchipată. Nu a făcut mă-ta vreun prinţ şi noi nu ştim. Eu ştiu că vrei o femeie la fel de „perfectă” ca şi tine. Numai că, vezi tu, dacă ai fi inteligent aşa cum pretinzi, ai şti să recunoşti perfecţiunea şi nu i-ai da cu piciorul, alergând continuu după cai verzi pe pereţi.
Mă, şi ce îmi place viaţa asta! Aşa parşivă şi dură şi necruţătoare şi nedreaptă cum e ea, face ea ce face şi le dă tuturor după posibilităţi. Aşa că, bă, băiete, nu-ţi face iluzii!! Oricât ai căuta, Dumnezeu îţi va da după chipul şi asemănarea ta!!
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Oamenii vor să fie fericiţi, dar…
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.