Azi, nu mai avem fii sau fiice, avem doar prinți și prințese

Sunt pline, gem rafturile de pantofi sport de toate mărcile și toate culorile. Te frig ochii de cât costă o pereche de “adidași” măsura 16 pentru îngerașul sau prințesa ta, pentru că da, azi nu mai avem fii sau fiice, avem doar îngeri și prințese, miracole și minuni. Nimeni nu mai are copii. Scoți cardul și plătești, căci “miracolul tău de pui” trebuie să aibă încălțăminte flexibilă, ușoară, din materiale naturale, cu suport special în talpă. Nu poate sta altfel în căruciorul, care a costat cât un Matiz second hand, decât încălțat corespunzător. Ție ți s-au cam umflat picioarele în pantofii care au costat jumătate din prețul pantofilor odraslei tale, și pe care i-ai cumpărat dintr-un butic din Piața Berceni, dar nu contează, tot ce e mai bun este pentru realizarea vieții tale, puiul de om.

Ajungi acasă și împreună cu soțul vă sfătuiți la ce grădiniță să vă înscrieți copilul. Cercetați cu atenție ofertele a zece grădinițe private. Ați convenit amândoi încă de când era minunea în proiect că, chit că mâncați pâine goală, copilul vostru va avea tot ce este mai bun pe lume, că doar de asta l-ați făcut și doar pentru asta munciți. Ofertele grădinițelor private sunt asemănătoare. Toate au în program engleză, ceea ce înseamnă că la sfârșitul grădiniței va ști două poezii și un cântecel în limba engleză, dar nu va ști și ce spune sau cântă. Ore de dezvoltare personală și teatru, căci, nu-i așa?, copilul nu poate recita trei versuri pentru că e cam timid și pentru asta are nevoie de un actor de la Teatrul Național care să-l învețe. Ore de balet, firește tot cu o balerină de la Opera Română, și ceva ore de pian, vietnameză, origami și karate. Toate astea la un loc nici nu costă mult decât trei sferturi din salariul soției, care se trezește la șase dimineața și mai ajunge acasă la șase seara, ruptă de muncă.

După ce va plăti taxa la grădiniță, din leafa ei îi va mai rămâne cât să-și ia tampoane și să-și plătească abonamentul la metrou. Vă uitați unul la altul și vă spuneți că mai bine își va mai lua un job, că serviciu nu știm să mai spunem, și va face acasă ceva hand made, pentru că nici lucrul manual nu-l mai avem în vocabular. Hai, că ne-om descurca! își spun ei vitejește, dar la grădinița de stat tot nu-l dăm, pentru că acolo e Auschwitz-ul pe pământ.

Când vine vremea școlii gimnaziale, caută sisteme de învățământ care să nu-l streseze pe minunatul lor prinț sau prințesă căci, la scolile de stat se învață inutil de mult, învățătoarele sunt niște împuțite comuniste, care le dau o grămadă de lecții de făcut acasă. Nu! Hotărât, nu vrem să stresăm odorul. Ne uităm peste gardul vecinilor și vedem că în Finlanda, în Norvegia și pe la Polul Nord, copiii n-au rechizite, n-au nicio grijă și la ora de matematică din clasa a treia numără bulgări de zăpadă prin curtea școlii, fără fular la gură sau căciulă pe cap. Ei, da! Așa vreți și voi să vă creșteți odrasla, detașată, călită, fericită și lipsită de griji. Bravo!

Pentru asta vă mai așteaptă vreo nouă ani de taxe școlare și încă vreo patru de liceu, unde nu-i așa, îl puteți vedea pe camerele de luat vederi din clădirea școlii, diriginta și profesorii vă scriu e-mailuri despre activitatea lui și portarul, pardon mă iertați, bodyguardul nu-l lasă să plece din școală, adică nu poate chiuli. E bine așa vă gândiți voi în timp ce așteptați în stația de metrou plină ochi. Important este că pe copilul vostru îl aduce acasă mașina școlii care costă suplimentar în fiecare lună, mai mult decât ați dat voi în toată viața ca să mergeți cu taxiul.

Hai, că a venit și vremea facultății…

Vă invit să citiți continuarea aici. 

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.