Astăzi se prefigurează a fi o zi veselă. De ce? Pentru că astăzi este o celebrare a femeilor, a lor, a celor care trudesc pentru bunăstarea familiei. Este o sărbătoare preluată de la strămoşii noştri, dacii cei harnici şi mândri, care ştiau când să muncească, când să se distreze, cunoşteau momentele cele mai prielnice de a mearge la război sau a-şi celebra zeitățile.
De la ei s-a împământenit acest obicei năstruşnic, care dă mână liberă femeilor, aşa cum spunea Mircea Eliade citat de un alt mare Om al vremurilor noastre „În plin miez al verii fecunde, sunt trei zile în care femeile se pot răzbuna libere pe bărbaţii leneşi, beţivi şi neperformanţi în pat”. Se poate specula că este o sărbătoare ce vine tocmai din matriarhat. În aceste zile, femeile nu fac dragoste, ci război, adică ciomăgesc bărbaţii neascultători ai tradiţiei.
În „Kalendar” pe 15 iulie este Ciurica, Chiriac Şchiopul, Ziua Femeilor, Circovii Mărinei.
Şi în ziua de astăzi, în prezent, serbarea folclorică se ţine tot trei zile, după numărul zeiţelor pământului, rodului şi ale iubirii. Obiceiul lupilor, al dacilor!
Ce altceva mai bun am avea de făcut într-o zi ploioasă, după ce toate treburile casei au fost puse la punct, decât să ne vărsăm năduful pe cei care nu s-au sinchisit a ne da o mână de ajutor, reuşind a ne aduce aminte de toate polițele neplătite şi amânate până acum?!?
Eu doar vă spun ce se sărbătorea pe 15 iulie, din moşi strămoşi, din timpul dacilor, agatârşilor, cabirilor, zi închinată zeițelor Kibele, Semele şi cabira Axiokersa, moştenire de la hiperboreenii care au locuit în aceste locuri cu mult înainte de sosirea indo-europenilor, dar nu vă îndemn să o faceți, pentru că ştiu că aveți bărbați iubitori, care nu se dau înapoi de a împărți îndatoririle gospodăreşti, ajutându-vă chiar şi numai cu o privire binevoitoare sau o vorbă bună.
Mai bine îmbrățişați-i, zâmbindu-le dulce şi lăsați celebrarea aceasta celor care au născocit-o, cu toate că mi se pare o mare şansă ratată. 🙂
Guest post by Daniela Alistar
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Zavaidoc: iubire și muzică în anul 1923. Un roman insolit, semnat de Doina Ruști
Unde nu e iertare, de multe ori e pace
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
