“Cum ești azi?” apare stingher pe ecranul negru, abia îl zăresc. Cuvintele sunt acolo. Mă caută. Mă caută ca să… ce aș putea răspunde? „Cum”-ul din introducere mă duce cu gândul la o nelămurire. La o curiozitate. Luat separat, poate fi reproș. „Ești”… sunt oare? Dacă da, de ce? Și pentru cine? Să fiu… doar atât ar fi destul? Să exist și să știe că exist? Iar „azi”… asta implică o continuare. Știu că și mâine va fi un „azi”. Și poimâine. Dar până când? Unde se termină „azi”-ul acela?
De ce i-ar păsa? Ar dormi mai puțin dacă n-aș fi într-un anume fel azi? Ce arată întrebarea? Arată că-i pasă? Și dacă-i pasă, ce?
– Chiar așa. În ce fel îți pasă? Să știi că exist? Să știi că sunt bine? Te simți mai ușurat, dacă sunt eu bine? În ce fel? Vei avea o zi mai luminoasă? Mai mult spor la treabă? Mai multă vioiciune? Mai mulți stropi de iubire cu care să împroști persoanele cu care intri în contact? Spune… cu ce mă încălzește asta pe mine? De unde știu eu cum te afectează răspunsul meu? Și dacă-ți spun că nu sunt bine… vei ști cum mă simt? Ce simt? Vei cunoaște singurătatea mea? Nerăbdarea și gândurile grele? Căderea sub pământ, cum bine ai zis-o odată? Încercarea de a ieși de-acolo? Și… dac-am să ies și-am să mă duc iar „acolo”? N-ar fi vina ta? Crezi că mă-ncălzește un blestemat „cum ești azi”? Zici că-ți pasă… Mă lași???
Unde ești tu? În spatele laptop-ului? M-am uitat, zău că am făcut-o, dar nu te-am zărit. Unde ești? Pe calea undelor? În eter? Dus și adus de tehnologie pe birou, în casa mea? Unde ești? Acasă? Pe scaun? De ce ar conta unde ești? De ce ar conta dacă ești?
De ce m-ar bucura un „Cum ești azi” amărât? Chiar… dacă nu răspund într-o zi? S-ar crăpa pământul? S-ar usca floarea în ghiveci? Nu ai avea chef de vorbă pentru… cât? câteva minute firave? Ar conta, oare?
Cum ești azi? Well, today I’m okay. Am mâncat, am făcut cumpărături, am fost la locul de muncă, puțin stres, apoi acasă, unde… te întreb: ce contează? Ești aici ca să te afecteze cum mă simt? Ești aici să-mi culegi supărările de pe jos și să le risipești? Ești aici să-mi liniștești părul răscolit de vânt și gânduri? Ești aici să vezi în ce poziție îmi țin picioarele când dorm? Ești aici ca să-ți pese cu adevărat?
[…] Schimbare de planuri: azi, am aflat că nu-ți pasă. Ce să vezi? Nu s-a cutremurat pământul! Concluzia? Vorba ta: fuck off!
Guest post by Arestatul fără umbră
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
