Ai reuşit să mă spargi în mii de bucăţi… cred că nici cel mai bun superglue nu mai are cum să le lipească …ai ales să mă laşi singură în lume când aveam nevoie de tine cel mai mult.
Ieri ai ales să nu scoţi niciun cuvânt, iar azi ai folosit toate cuvintele pe care nu doream să le aud din gura pe care o sărutam până mai ieri cu dragoste …mi-ai spus nu îmi mai doresc această relaţie, ne-am schimbat mult amândoi şi nu mai putem fi ce are nevoie celălalt, am ajuns într-un punct în care nu se mai poate face nimic …era ora 09.42 şi eu tăceam, cu privirea pierdută în calorifer …ce puteam să mai spun, ce puteam să mai fac? să îţi spun că locul meu e lângă pieptul tău? că nu pot adormi fără tine? că te iubesc de aproape 14 ani? le ştiai şi tu …am tăcut şi ţi-am spus că plec în două săptămâni …fără job, fără soţ, fără casă. Mă simt pierdută, aşa cum nu m-am simţit niciodată… M-a surprins şi pe mine tăcerea mea, parcă mă aşteptam oarecum la asta, dar nu înseamnă că doare mai puţin. Mi-ai zis că pot sta cât vreau eu la tine, dar cum pot împărţi patul cu tine când nu mai eşti al meu?
De ce tac? Pentru că am învăţat că dragoste cu forţa nu se poate şi că dacă iubeşti pe cineva, trebuie să îi dai drumul chiar dacă te doare…
Mă simt anesteziată, beau vin – ştii bine că mie nu îmi place vinul – fumez şi parcă aştept să mă trezesc din coşmar… cine ştie, poate chiar reușesc, poate chiar o să-mi găsesc ultimele puteri să o iau de la capăt…
Guest post by A.C.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
6 semne că relația se apropie de sfârșit
Despre bărbați, cu luciditate: ce a mai rămas din promisiunea unei relații
Îi zici destin, o faci. Și apoi?
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
