Azi a mirosit a iarnă. Pentru prima dată pe anul acesta. Nu încă a ger năprasnic, convingător, care să-ți taie respirația. Și totuși, am simțit prezența timidă a anotimpului argintiu. Iarna nu obișnuiește să vină deodată. Ea vine treptat, dezvăluindu-se pe îndelete, prin aromele-i îmbietoare. Întâi – cea de dovleac. Când toamna târzie mai zăbovește puțin… Și dacă acum dovleacul, în general, este asociat cu sărbătoarea americană de Halloween, dovleacul meu rămâne acela copt în sobă de bunica. Iarna mai miroase și a măr copt. Și a scorțișoară. Și a brad. Dar parcă aroma ei cea mai pregnantă este aceea de portocală. Azi-dimineață, colega mea a decojit o portocală. Și atunci am știut că a venit. Indiferent ce spune calendarul, de azi, pentru mine e iarnă.
Mirosul de portocală mi-a însoțit toate iernile. Chiar și pe acelea de demult, din perioada comunistă, a bananelor luate „pe sub mână” și învelite în ziare, să se coacă… tocmai sus pe dulap. Bananele, din câte îmi amintesc, erau cam nesuferite. Se lăsau mult așteptate și stăteau sus, semețe, neînvrednicindu-ne prea des cu gustul lor. Portocalele, în schimb, erau prietenoase. Și de aceea poate că mirosul lor mi-e cel mai drag. Pentru că ele nu miros a fruct, ci pur și simplu a iarnă și a Crăciun.
Atunci când eram eu mică, Moș Crăciun îmi aducea mereu și portocale. Câteodată, mai venea la grădiniță încă un moș. Pe el îl chema Gerilă. Mie îmi era la fel de simpatic, mai ales că și el aducea dulciuri în dar. Nu înțelegeam deloc de ce bunica îmi spunea că există un singur moș, pe care îl cheamă Moș Crăciun. Îmi dădeam eu bine seama că ea pe Gerilă nu îl putea suferi… Abia după câțiva ani și o revoluție am înțeles antipatia ei…
Și ce daruri frumoase mai știa să aducă atunci Moșul! Și cu ce ierni înzăpezite mai venea.. Numai bune pentru săniuș și cazemate. Și ce frumos era să crezi în el… Și să îi pregătești scrisori cu cele mai arzătoare dorințe, pe care erai sigur că ți le va îndeplini. Și ce păcat că, odată ajunși „oameni mari”, acea hârtie, chiar și imaginară, pe care treceam minunatele dorințe de copil, acum o întinăm cu un fel de bilanț al anilor ce au trecut și care nu ne-au adus, de multe ori, ce am sperat… pe vremea când credeam în Moș Crăciun.
Guest post by Ramona Dogaru
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Îl aștept pe Moș Crăciun. Ca în fiecare an din ultimii treizeci
Spiridușul din bradul de Crăciun
5 jocuri de iarnă pentru copii benefice și pentru adulți
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
