Dacă n-ați auzit până acum pe cineva, de orice vârstă, plângându-se de o durere articulară, trăiți pe altă planetă și acest articol nu vă este de folos. 🙂 Dacă însă ați auzit ori chiar ați simțit-o, ceea ce urmează să citiți vă va fi foarte util. De la accidentul casnic până la accidentările la schi, neuitând nici de uzura provocată pur și simplu de îndelungata funcționare, în toate situațiile e important să știți că există medici specializați – ortopezi-traumatologi le zice – și că unii dintre ei pot face adevărate minuni cu ajutorul unei tehnici minim-invazive, pentru că și teama de operație îi ține pe mulți departe de ușa cabinetului medical și aproape de tot felul de alte “soluții”. Care nu prea soluționează nimic. De aceea am stat de vorbă cu unul dintre foarte puținii chirurgi care fac artroscopie de pumn – medicul specialist în Ortopedie și Traumatologie Iulian-Daniel Vîlcioiu de la Clinica ZETTA, doctor în ştiinţe medicale.
Suntem niște mecanisme perfect construite tocmai datorită acestor articulații aproape imposibil de imitat cu toate progresele științei. Care-i povestea alegerii acestei specializări?
Sistemul locomotor este într-adevăr spectaculos, în primul rând datorită structurii sale complexe și precise, dar mai ales datorită biomecanicii rezultate din aceasta.
Primul contact oficial cu Ortopedia l-am avut în anul patru de facultate, la Spitalul Universitar de Urgență. Îmi amintesc cu exactitate momentul când asistentul de grupă ne-a spus că în Canada există ortopezi ce operează de dimineață până seară doar fracturi de pumn. Posibil să fie primul trigger, pentru că această informație a rămas bine întipărită pentru mine. Ulterior, în ultimii ani de facultatate, am dezvoltat o pasiune pentru Chirurgie Plastică și Microchirurgie, specialiatate ce trata majoritatea patologiei mâinii. Norocul meu a fost că la Rezidențiat locurile de Plastică au fost foarte limitate față de cum e acum și am prins un loc de Ortopedie-Traumatologie, ce s-a dovedit a fi o alegere mult mai bună. Am învățat mai întâi tratamentul oaselor și al articulațiilor și pe urmă am trecut la partea delicată, a părților moi. Astfel, pot trata fracturile oaselor mici de la mână, dar și instabilitățile ligamentare sau patologiile compresive și tumorale ale nervilor și tendoanelor de la acest nivel.
În decembrie ați făcut o artroscopie de pumn, de ce numai un specialist? De ce/cine depinde să fie mai mulți microchirurgi specializați? Aparatura sau specialistul lipsea?
O să încep cu o observație, aceea de a nu se confundă artroscopia de pumn cu tratamentul endoscopic al sindromului de tunel carpian. Sunt total diferite că pregătire și tehnică, iar prin cea din urmă se poate trata o singură patologie, sindromul de tunel carpian, deja existența în România.
Artroscopia de pumn, sau chiar a degetelor, este în primul rând o intervenție delicată și pretențioasă oriunde în lume, prin care se pot trata și diagnostica zeci de boli articulare. Din câte știu eu până acum de la cursuri și congrese naționale și internaționale, s-ar fi făcut 1-2 artroscopii până acum în România, fără să fie documentate sau prezentate științific. Posibil ca unele clinici private să aibă colaborări cu chirurgi din străinătate ce vin să opereze când și când.
Putem spune că este o microartroscopie, mai ales aplicată articulațiilor degetelor, ce ajută în mod perfecționist chirurgul pentru a obține rezultate ideale.
Până la ora actuală, în România nu există un rezidențiat separat pentru chirurgia mâinii, dar nici o diplomă specială pentru chirurgii plasticieni sau ortopezi ce se pregătesc 1-3 ani în străinătate doar în acest domeniu. Există țări precum Suedia sau Singapore unde studenții licențiați în medicină pot opta direct în cadrul rezidențiatului pentru aceasta. Eu, unul, am preferat să investesc timp și bani în numeroase stagii, cursuri, doctorat, aparatură și instrumente dedicate, pentru a-mi putea perfecționa tehnicile și pentru a avea acces la pacienții din România.
Cum e să privești în interiorul unei articulații? Care este cea mai complexă/dificil de reparat?
Artroscopia a fost privită încă de la începuturi ca fiind chirurgia viitorului pentru patologiile articulare. Cum în chirurgia generală endoscopia are un succes deosebit, așa este și în Ortopedie – se pot vedea pe ecran în format Full HD chiar și 4K toate structurile anatomice, modificările acestora și se pot trata leziunile în manieră minim-invazivă. Pacientul poate vedea pe ecran în timpul intervenției, fiind anesteziat prin blocuri nervoase, iar chirurgul duce tot greul în acest timp, unele intervenții fiind foarte solicitante din punct de vedere tehnic. Cele mai complexe leziuni tratate exclusiv artroscopic cred că sunt artrozele avansate de pumn, luxațiile recidivante de umăr cu defecte osoase, leziunile multiligamentare ale genunchiului sau remodelarea capului femural la nivelul șoldului
Descrieți-ne, vă rog, o intervenție la cea mai mică articulație.
Cea mai mică articulație pe care am tratat-o până acum a fost cea a bazei degetului mare, dintre osul carpian trapez și baza metacarpianului. În primul rând, degetul trebuie să fie poziționat orizontal și în tracțiune cu ajutorul unor dispozitive speciale, anestezia poate fi chiar și locală, iar incizia de la piele nu depășește 4-5 milimetri. Articulația va fi inspectată mai întâi printr-un singur portal, iar dacă se decide o anumită procedură de tip debridare sau cauterizare ligamentară, se va crea o a doua incizie pentru instrumentul coresupunzator. După încheierea operației, degetul mare va fi bandajat, iar pacientul va putea părăsi spitalul în aceeași zi, atunci când considerăm că nu există niciun risc pentru starea lui generală.
Ce boli amenință articulațiile – genunchi, umăr, șold, gleznă, pumn, cot?
Pot fi tratate majoritatea articulațiilor cu rol important în biomecanica corpului. Există articulații periferice la mână sau picior care, la momentul de față, nu au astfel de indicație. Cele mai vizate pentru reconstrucții sunt umărul, pumnul, genunchiul, dar și soldul, cotul sau glezna.
Principalele boli articulare și cu siguranță cele mai frecvente au legătură cu uzajul acestora, mai exact subțierea și ulterior dispariția cartilajului articular. Acestea sunt artrozele degenerative, o parte dintre ele având și traume în istoric.
Cazuri mai speciale prin dificultatea lor, dar și prin provocarea de a inova.
De exemplu, o fractură nevindecată de scafoid de la nivelul pumnului (schi, fotbal, motociclism) poate indisponibiliza mâna pacientului chiar și câțiva ani. Operațiile deschise sunt complicate, necesită imobilizare și recuperare prelungită. Am tratat astfel de cazuri ce puteau fi operate deschis într-o manieră minim invazivă pentru că am putut evalua cu camera video intraoperator adevăratul impact clinic și am optat pentru tehnici mult mai simple, ce au facilitat vindecarea în timp foarte scurt. Un caz complicat recent, pacient tânăr ce a rămas cu o fractură articulară de pumn vindecată vicios în urma unui accident rutier. Operația extraarticulară a fost primul pas operator cu intenția de a corecta parțial această deformație, dar cel mai important moment a fost evaluarea artroscopică a articulației și fixarea fragmentului intraarticular sub vedere direct pe ecran. Altfel, aș fi fost obligat să rezolv această problema printr-o altă operație deschisă ca să vizualizez articulația și să fixez fragmentul, cu o precizie inferioară.
Artrozele, leziunile ligamentare, chisturile sinoviale și multe altele pot fi tratate în această manieră. Cât despre provocarea de a inova, trebuie să știți că de câte ori se apelează la artroscopie pentru a trata astfel de boli, chirurgul respectiv abordează în mod inovator problema.
Cât de aproape de modelul natural sunt protezele cele mai inteligente și mai scumpe? Protezarea – ce-și pot permite românii din ce este pe piață acum?
Protezele au rolul de a înlocui articulațiile distruse degenerativ sau traumatic și sunt compues din aliaje ușoare și rezistente ce respectă foarte bine biomecanica locală. Evident, orice complicație în urma acestei intervenții trebuie evitată, atât de către chirurg cât și de către pacient.
La momentul actual, în România, se poate opta gratuit pentru această intervenție, cele mai frecvente fiind șoldul și genunchiul, datorită rezulatelor foarte bune obținute în timp. În clinicile private, pacienții pot opta pentru proteze de ultimă generație, chiar și personalizate, alcătuite din cele mai scumpe aliaje existente (titan, ceramică, cobalt/crom, pirocarbon).
La nivelul mâinii am experiențe în regim privat cu proteză de semilunar din pirocarbon, pentru boala Kienbock în care acest os se necrozează. Există proteze gândite pentru fiecare articulație de la degete, cea pentru baza policelui fiind asemănătoare cu cea de șold.
Când e declarată o articulație complet compromisă?
Din punct de vedere mecanic, o articulație este declarată complet distrusă atunci când nu mai există cartilaj și atunci când suprafețele osoase sunt deja tasate. Mișcarea este aproape imposibilă, iar durerea este invalidantă. Din păcate, la noi în țară există mulți pacienți ce ajung în acest stadiu datorită neglijenței acestora, pe principiul “nu mă mai operez eu la vârsta asta”, dar și a serviciilor medicale limitate, mai ales în mediul rural.
Pentru o intervenție chirurgicală articulară nu este nevoie să se ajungă în acest stadiu foarte avansat, soluțiile putând fi aplicate mult mai devreme, chiar și prin protezare. Durerea este principalul inamic și nu neapărat reducerea mobilității.
Exemple de accidente minore care, neglijate, pot genera în timp probleme serioase. Cum procedăm? Ce semne arată că e deranjată articulația?
Cel mai bun exemplu este leziunea ligamentelor de la nivelul degetului mare. Un mecanism de pârghie laterală pe prima articulație de la bază va rupe parțial sau total un ligament important. Aceasta are și denumirea de “leziunea schiorului” și dacă nu este tratată corespunzător de la început poate duce la artroză și la un deranj permanent. Faptul că nu pune viața în pericol nu înseamnă că trebuie neglijată și tratată cu superficialitate. Soluția primară poate fi chiar chirurgicală, pe o incizie de 1-2cm cu anestezie locală și recuperare rapidă. Aș mai putea enumera degetul în ciocan sau fracturile de scafoid survenite la fotbal sau handbal, atunci când mingea forțează palma pe spate.
Pacienții români trebuie să știe că există specialiști ce pot rezolva aceste probleme prin tratamente nechirurgicale de cele mai multe ori, iar atunci când se face chirurgical, intervențiile sunt minim invazive, cu anestezie locală și recuperare rapidă în regim special. Pot compara aceste problem medicale cu cele stomatologice. Mai bine tratează din timp leziunile, în manieră minim invazivă, decât mai târziu sechelele acestora prin proceduri extinse.
Mai multe informații găsiți aici.
Citiţi şi
Vedere din trafic: cum arată o societate cu nervii la pământ
Teoretic, știu cum se face. Practic, sunt praf
Vin sărbătorile, vin… VIN???!!! (sau cum am devenit alcoolică)
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
