E concurs de dovezi de dragoste adevărată pe Catchy. Lăsaţi pamfletele şi misivele către fostul, care oricum nu le va citi niciodată, şi apucaţi-vă de scris. Ca la teză: cu floricele, dar relevant, e musai să ia toată lumea notă de trecere! Ca să vă fac poftă de scris, enunţ şi eu (dar las demonstraţia să atârne) povestea poveştilor mele.
Eu nu prea am ştiut ce e aceea dragoste cât am fost copil. Eram ocupată cu joaca. M-au obligat însă, la un moment dat, s-o studiez la şcoală. Mai prinsesem eu, din colţul ochiului, câte un gest, unele de iubire cuminte, de casă, dar şi răzbunări, năbădăi, chiar şi o crimă. M-am ţinut, totuşi, departe de bucluc. Într-o zi însă mi s-au spart ochelarii şi m-a uimit faptul că lumea era cufundată până la gât. În dragoste. N-am reuşit s-o prind, cum o apucam de pene, se zbătea, ca luată de streche, şi îşi lua zborul, lăsându-mi un pic de puf pe palmă şi uneori, ca să-mi poarte noroc, şi câte un găinaţ. Soarta avea gânduri mari cu mine!
M-am îndrăgostit târziu, bănuiesc că disponibilităţile mele afective au aşteptat, cu sufletul la gură, progresul, lumea virtuală, că m-a trăsnit numai pe Facebook. Nu chiar de la început, că e treabă cu dichis. Prima oară când am păşit în „ţara minunilor”, am dat peste coşuleţe cu flori. N-am rezistat mult, flori de plastic şi mileuri aveam şi acasă, le-am luat cu mine pe post de zestre. Am mai făcut o încercare, când devenise imposibil să mai vorbeşti cu cineva în autobuz, la coadă la ghişee, în parc. Toată lumea comenta sau urmărea ceva pe telefon. Strategia domnului Mark a fost decisivă.
Peste el am dat tot ca în autobuz, la înghesuială. „Băi, ce comment-uri!”, mi-am zis, „Ce dezinvoltură!”. M-a înnebunit, ce mai!
Toată lumea se plânge că idilele de pe Facebook nu se mută în real sau când o fac, dezamăgesc. Că unii aduc mizeriile din viaţa de zi cu zi şi le expun, lingvistic, pe ecranul telefonului. Că nu dispar nici după curăţarea cu şerveţele umede, îmbibate cu soluţie care omoară 99% din bacterii, dar nu şi greşelile gramaticale. La ce bun postările acelea zen ale cabinetelor psihologice, dacă nu urmaţi instrucţiunile? Beţi apă cu bicarbonat de sodiu şi lămâie, suc de sfeclă şi ronţăiţi ţelină, dar nu vă îngrijiţi şi de frumuseţea sufletească. Faceţi o listă! Pe o coloană avantajele iubirilor de pe Facebook, pe cealaltă neajunsurile.
Ce aş trece eu la avantaje: nu speli, nu calci, nu găteşti, nu e nevoie să faci curat decât după tine. Nu-ţi ia nimeni telecomanda din mână în timpul serialului sau a emisiunilor pentru IQ odihnit.
Cum? Ca să-ţi dai seama ce fel de om este trebuie să-l priveşti în ochi? Glumiţi, fetelor! De pe Facebook afli chiar mai mult decât e necesar: ce fel de mâncare îi place, chiar şi ce mănâncă, cu ce echipă de fotbal ţine, cum îi place friptura, dacă şi cât rezistă la băutură, dacă e cazul să te vopseşti blondă sau merge şi aşa. Nu mai e nevoie să arunci bani pe consultaţii în stele, îţi povesteşte el, chiar şi despre fostele iubite. În realitate, ca să scoţi de la el cinci fraze consecutive ar fi trebuit să-ţi sacrifici vreo 50 de ani din viaţă. Iar de certat te poţi certa la fel de bine, doar că finalizarea e mult mai elegantă. Nu tu înjurături fără număr, nu extensii scăpate peste ochi, un simplu „block” şi ai linişte. Nu e nevoie să-ţi oboseşti nici intuiţia, în mesajele private e dispus să arate tot. Numai să vrei.
Dacă nu eşti adepta amorului platonic şi te gândeşti serios să-l încerci, nu cred să refuze vreunul. Dacă totuşi e pretenţios sau foarte ocupat, are cel puţin zece prieteni care la orice fel de nevoie se cunosc. Dacă rămâi însărcinată, iar nu e bai. Ai văzut ce sindicat puternic au mămicile! Iar copiii de azi trăiesc şi ei la fel de implicaţi în virtual. Nu e nevoie nici de bani cheltuiţi pe procese de custodie, există mesagerie, conversaţii video, copilul poate avea o relaţie la fel de fericită şi cu taică-său. Şi nu duci lipsă nici de micile drame, aşa, ca o picanterie:
– Mama! Tata m-a pus pe „hold”, face schimb de poze cu o tanti care solicită sfaturi pentru fitness. Să aştept sau au chef de sex?
– Aşteaptă! Nu durează mult, tanti e o vecină de la clubul cu poze mişcătoare de textile, dar nu pornografice şi deja m-am băgat şi eu în conversaţie. Înşiră-i nişte emoji, ca să nu te plictiseşti!
Dacă e dragoste adevărată, nimeni şi nimic nu te pot despărţi. Sunt hackeri care angajaţi îţi pot face rost de parole. Afară ai fi dat bani pe lunetist şi ai fi putrezit în puşcărie.
E drept, poeziile nu costă nimic, florile sunt şi ele gratuite, dar nu te cheltui nici tu pe coafor şi ţoale de firmă, la fiecare întâlnire. Doar puţin machiaj, ca să dea bine la cameră. În rest, poţi lenevi pe canapea, în acelaşi trening comod, cu şosete călduroase. Îţi inunzi contul cu selfie-uri, de când te-ai gătit pentru mers la serviciu, făcute de prietene, dar care să lase loc şi de câte o prezenţă misterioasă. Da, misterele întreţin torţa interesului aprinsă.
Nu te cicăleşte nimeni, nu-ţi trage nimeni plapuma de pe şale, numai giugiuleală, până târziu în noapte, cu subînţeles. Dragoste adevărată? Şi încă cum!
Pe Liliana o găsiţi aici.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Oamenii vor să fie fericiţi, dar…
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
