Ți-aș spune și azi că te iubesc, dar durerea îmi sugrumă cuvintele, inima se face piatră, privirea mi se întunecă. Azi nu te-aș mai recunoaște, dacă te-aș vedea. Aș fi nevoită să îmi pipăi rănile, pentru că memoria trupului nu înșală niciodată. Încă mai cred că doar magia ne-a adus împreună. Am scris cu sânge pe zăpadă povestea iubirii pe care încă o port în suflet. Îți promisesem că îți voi scrie mereu, că nu voi lăsa să se strecoare între noi îndoiala, că te voi aștepta până la sfârșitul lumii. Doar că în acea zi lumea mea se sfârșea. Căutam zadarnic albastrul ochilor tăi pe cer. Când mi se părea că se înseninează, norii se adunau de-a valma răscolind lumea doar ca eu să nu te pot vedea. Căutam atunci în apa Dunării, dar când imaginea ta prindea contur, valurile mi te alungau departe, în larg.
Am căzut în capcana minții mele, crezând că trebuie să înțeleg ceea ce simt, că trebuie să explic, mai mult altora decât mie însămi, dorințele, visurile, iar dacă nu mai pot, trebuie să le cer voie să cad. Am ajuns să mă tem să mai fiu iubită, să mă tem că nu voi reuși să îmi adun inima ruptă în bucăți și să ofer măcar un zâmbet la schimb. Am ajuns să îmi detest visul, pentru că era crud, zadarnic și lipsit de strălucire. Am devenit un cuvânt rănit, un cuvânt sufocat în tăcere. Nu știu cum poate să iubească o femeie fără să ardă în fiecare secundă în care este departe de bărbatul iubit. Știam că iubirea nu poate fi un popas pentru un suflet hăituit, că nu va putea trece dincolo de oglinzile sparte în care vedeam golul de lângă mine, jumătate de pat rămasă neatinsă, aripile frânte.
Juliette Binoche ©Edouard Boubat
A mai trecut de-atunci încă o iarnă fără an. Zăpada aceea venită din străfunduri de veac s-a topit sub blestemul care te strigă și nu s-a mai transformat în izvorul care să-mi potolească setea de tine. Au trecut de atunci o mie de nopți fără de poveste, vor urma o mie de zile în care voi merge pe drumuri cu spini până ce sângele meu se va scurge tot în pământ. Și din adânc o primăvară nu va mai răsări, pentru că m-ai rămas iarnă pentru totdeauna.
Guest post by Zina Dorina PANCU
Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Ea ar fi trebuit să vadă, să știe, să mă vadă
Tremuri toată, deși ai încălzire în pardoseală? Fă verificări la izolație casă!
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
