Răsfoind o revistă de modă feminină franceză a anilor ’70, din nevoia de a-mi reîmprospăta simțul estetic intrat oarecum în derivă, mă gândeam la un gen de erotism al femeii aproape camuflat, rareori sesizabil, din păcate, de majoritatea bărbaților magnetizați până la hipnoză de nevoia de a surprinde rudimentar erotismul cel mai accesibil, situat la limita dintre vulgaritate și pornografie.
În romanul lui Milan Kundera „Viața este în altă parte” este descrisă, spre finalul cărții, o scenă de un erotism seducător de frumos. Vă așteptați la ceva deosebit? Ei bine, este, dar într-un alt fel. La un moment dat, Jaromil, personajul masculin al cărții, timid, cu stângăcie juvenilă, este în culmea fericirii pentru simplul fapt că niciodată până atunci nu a simțit capul unei fete odihnindu-se pe umărul lui.
Aceste fracțiuni de secundă când, obosită fiind, simțind nevoia unui alint, își apleacă încrezătoare capul pe umărul bărbatului, surprind revelator farmecul aproape insesizabil a tot ce poate fi mai frumos din ipostazele femininului. Știți de ce? Pentru simplul fapt că o femeie care simte nevoia unui asemenea gest se încredințează pe sine, aproape regal, nu oferindu-și trupul, fără a minimaliza erotismul evident al unei asemenea deschideri, cât mai degrabă suspinul, adică cel mai inaccesibil element din recuzita ei sufletească.
Observați, vă rog, cât de frumos este trupul unei femei atunci când asupra lui se proiectează fasciculul de lumină al propriei ei fragilități.
Dacă și-a aplecat capul, odihnindu-se cu încredere, pe umărul tău este ca și cum ți-a permis să-i privești sufletul dezgolit. Credeți că e puțin? Nu, deloc, înseamnă enorm!
Toți alergăm nebunește să-i surprindem goliciunea femeii, crezând că în felul acesta ne afișăm cel mai mare trofeu, dar în fond, nu facem altceva decât sa ne urmăm nebunește un set predeterminat de instincte primare. Cu adevarat victorios ești doar atunci când femeia consimte că în fața ta, ca bărbat, își poate arăta sufletul, dezgolindu-l cu totul, fără a se mai teme de stângăcia propriilor imperfecțiuni.
În mod paradoxal, culmea actului de seducție este dat uneori nu de triumful frumuseții coapselor, ci de un gest de slăbiciune care devine o fantă de lumină prin care femeia își revelează întreaga ei fragilitate, simțind nevoia unui alint încurajator. Abia din acest punct începe cu adevarat erotismul sublim.
Ți-a zâmbit o femeie, a consimțit, cu deplină încredere, să-și arate nevralgiile, fără temeri? Și-a așezat capul pe umărul tău, renunțând la orice mecanism de protecție, dându-și armura jos? Și-a deschis sufletul, ai întrezărit lumea ei interioară între cel mai scurt suspin și cea mai lungă șoaptă? Dacă da, atunci începi să devii bărbat. Cu adevărat!
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Atenție la clișeele „corecte politic” care manipulează votul!
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
